~ Te iubesc așa cum ești și vreau să mă iubești așa cum sunt! ~

~ Mă înnebunești pur și simplu, când îmi zâmbești, 

Mă înnebunești, când ești înțelepciunea întruchipată,
Când ești aventuros și te pierzi în libertate cu acea tristețe,
Hrănindu-ți sufletul cu tot ce ai trăit ...

Mă înnebunești când ești imperfect,
Cu greșelile, confuziile și defectele tale;
Atunci când devii un haos și nu știi ce să faci ...

Mă înnebunești, când ești foc, când arzi,
Cu nebunie, cu tandrețe, cu pasiune;
Când mă privești pătrunzător,
Iar mâinile tale călătoresc pe pielea mea cu dexteritate;
Când ești magic și mă faci să ating Raiul ...

Mă înnebunești când vorbești, cu vocea ta lentă, în șoaptă
Când îți sfidezi viața cu curaj,
Ca și cum moartea nu te-ar putea atinge vreodată,

Și mă înnebunești așa cum ești: complet sau în bucăți,
Curajos sau calm și chiar în momentele când ești morocănos, sau ursuz
Când îți deschizi sufletul și îl închizi fără motiv,

Când ești nebun, visător, pasional și plin de îndoieli!

Mă înnebunești și te iubesc așa cum ești!

Vreau să îți spun toate temerile mele,

Ce mă doare și ce a rupt timpul din mine.

Nu vreau să ți se pare ciudat în zilele în care vreau să mă retrag,
Vreau să știi de câte ori am căzut și de câte ori m-am ridicat,

Mânia care am simțit-o și cât mi-am reproșat că am reacționat agresiv,

Vreau să știi tot ceea ce mă face să fiu vulnerabilă,

Toți nervii și toate capriciile mele.

Vreau să te îndrăgostești de toate defectele mele,

De umbrele și golurile din sufletul meu,

Să fiubești fiecare urmă din viața mea.

Vreau să îmi cunoști toate semnele de război cu viața,

Precum și bătăliile care le-am pierdut și să te îndrăgostești de toate.

Vreau să îmi cunoști sufletul și toată ființa mea așa cum este,

Chiar și ceea ce nimeni nu a explorat vreodată,

Ceea ce mulți ar fugi îngroziți de ceea ce ar descoperi,
Ca atunci când le vei cunoaște pe toate,

Abia atunci să îmi spui că te-ai decis

Și că vrei să rămâi, pentru că mă iubești așa cum sunt! ~

~ Odine ~

~ După atâta vânătoare, mă declar cucerită întru totul ~

~ În preajma ta trăiesc fără să respir,

Te trăiesc, iar tu locuiești în interiorul meu,

Pierdut în timp, lupt să te găsesc, să mă îmbăt cu tine.

Suntem ca două ființe în lichidul amniotic al iubirii,

De unde va ieși un Noi, pentru că suntem nimic fără iubire,

De două ori mai intimi, două jumătăți sufocate,

În nopți fără liniște, fără somn,

Nopți din care se nasc vise... și dragoste.

Lumina ochilor mei, dorința sufletului,

Te-am ales pe tine, să-mi atingi trupul, să-mi săruți buzele,

Să-mi lași urme de piele, să-mi furi clipe și să-mi dăruiești amintiri,

Secrete, pe care nu le-am trăit niciodată,

Să bei cu mine din aceiași cupă a iubirii,

Cu aceleași buze, același gust, același parfum,

De la mine pentru tine, de la tine pentru mine,

Să mă atingi cu aceleați degete care miros a ”mine”,

Cavalerul meu, care e mereu în război cu el însăși,

Care merge la luptă fără teamă,

Dar  în fața propriilor lui sentimente se sperie de ceea ce simte.

Eu am cedat demult, nu mai lupt împotriva a ceea ce simt,

Mi-am aruncat armele... și scutul... și tot,

Am cedat în fața iubirii și m-am predat ție,

Ție comandantul vieții mele, cel care m-a cucerit cu totul,

În mâinile căruia mă dăruiesc fără nici o barieră,

Cel care mă sărută de îmi ia tot aerul din mine, puternic, înfuriat,

Mă pierd pe mine, fără să îmi pese de durere,

Nu mă tem de tine și nici de faptul că ai cucerit toată cetatea sufletului meu.

Am părăsit câmpul de luptă dragul meu și am capitulat demult,

După atâta vânătoare, mă declar cucerită întru totul,

Îngenunchez în fața ta plină de speranță și îndrăgostită,

Îți predau inima și sufletul meu,

Te las să mă conduci acolo unde vrei, asaltată de tine,

Dar acoperită de trupul și sângele tău. ~

 ~ Odine ~

~Tu... delirul meu, chinul meu... atât de dulce ~

~ Dacă aș putea să opresc timpul, l-aș opri în acele momente în care ne privim ochi în ochi, atât de aproape, încât ne tulburăm de fiecare dată...

Mi-aș petrece o viață doar în acele clipe când îmi zâmbești...

Aș alerga fiecare minut spre tine să-mi repeți cuvintele care mi s-au imprimat în suflet,

Tu... delirul meu... chinul meu atât de dulce,

Tu, ultimul meu gând de astăzi, înainte de mâine,

Gustul meu, secretul meu, păcatul meu pentru care sunt acuzată.

Să-ți spun ”te iubesc” nu e suficient...

Pentru că dragostea mea e atât de mare, încât e dificil să o reduc doar la două cuvinte atât de simple...

Dacă inima mea ar putea vorbi, atunci ai înțelege mult mai mult și mai clar ce simt,

Dar atunci nu cred că ai mai vrea să pleci, sau poate ai pleca pentru că te-ar speria de cât simte...

Înainte de orice nu aș vrea niciodată să te pierd, de asta poate îți dau puțin câte puțin,

Până ce vei înțelege cât de mult mi-ai schimbat viața și viața mea s-a schimbat odată cu tine

Și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru clipa în care ne-am vorbit prima oară,

Pentru că dacă acea clipă nu ar fi fost, aș fi pierdut persoana pentru care viața mea nu e destul de mare, să o iubească...

... și acum mă opresc aici... doar la... te iubesc. ~
 ~ Odine ~

~ Dragostea e un chin pe care trebuie să ai curajul să îl trăiești ~

~ Ce se întâmplă atunci când în mod neașteptat,  pasiunea ne prinde ... brusc?

Se întâmplă să te simți viu, mai viu decât ai fost vreodată.... 

Se întâmplă să nu te mai temi de ceea ce nu știi sau cât de departe va duce... 

Se întâmplă să vrei să trăiești sentimentul ăla așa cum este ... 

Până când pasiunea te aruncă departe de rațiune ...

T îmbată, te ține departe de orice logică ... îți oprește respirația și îți ia sufletul ... 

Te metamorfozează...

Iar pasiunea, această neașteptată și neinvitată senzație te asaltează,

Ea este cea care îți îndeamnă inima să bată... 

Pasiunea pentru permis și interzis, o contradicție între bine și rău ... 

Ieșirea din acea plăcere, 

Elixir de pasiune de viață și a unei plăceri păcătoase ... 

Care uneori te sperie și te înspăimântă,

Pentru că nu știicât de departe va merge, unde te va împingeși ce va schimba

Sau dacă există limită ... pentru că uneori pasiunile te duc la extreme,

Până la nebunie, dragoste nebună,

O nebunie care te acaparează și pare că trezește fiara din interior,

Care a stat în stare latentă și care acum pune stăpânire pe mintea noastră,

Te face să transpiri, să nu mai auzi nimic,

Și îți dă o senzație de foame, o foame nesățioasă, te face lacom, egoist 

Te face să nu mai dormi, să nu mai distingi durerea de plăcere!

Dragostea e un chin pe care trebuie să ai curajul să îl trăiești,

Să trăiești pasiunea aia indiferent de ce echimoze va lăsa pe piele,

Indiferent de ceea ce va fi mâine,

Indiferent de ochii indiscreti care te vor privi.

Prin urmare,pasiunea este nebună,

O nebunie febrilă a doi îndrăgostiți ce nu-și vor potoli setea,

Până nu vor bea din aceiași ceașcă,

Angajați fără rușine, într-o unire perfectă, pentru mulți o planetă neexplorată

Incomensurabilă, dincolo de orice limită ....

Cine nu cunoaște dragostea până la limita nebuniei, acel joc ușor, dintre plăcere și durere, acel punct în care se întâlnesc cele două sentimente, nu știe ce înseamnă dragostea, până în adâncul ei. ~

 ~ Odine ~

~ Pentru că te iubesc, chiar dacă mă trădez pe mine ~

~ Apropie-te, apropie-mă cu pași mici. mărunți,

Nu vreau să ardem etapele.

Vino, pas cu pas, cu ochii închiși,

Lasă să mă îmbrățișeze mai întâi mirosul tău,

Să-mi dea dorința de a te iubi cu mintea.

Stai în fața mea, în tăcere, nu spune nimic

Și ascultă sunetul respirației, celei care te iubește la nebunie

Și inima, inima care bate sacadat.

Sunt ca tine, un vers tăcut, care a crescut cu timpul,

Sunt ca tine și vibrez în dans, ca vântul, care strigă după viață,

Sunt ca tine și vreau să fiu tu,

Să mă cutremur tandră ca o harpă sub degetele tale,

Sechestrată de săruturile tale mereu altfel.

Sunt ca tine, abandonată dorinței,

Care cade în brațele tale , ca o balerină în salt.

Chiar de saltul ăla e mortal.

Dragostea e atât de intensă și-ți dau inima,

Să o transformi în muzică,

Așa cum se transformă picăturile de ploaie în cristale.

Apropie-mă, atinge-mă, mușcă-mă, rupe-mă, oricum sunt a ta,

Domină-mi mintea și atinge-mi sufletul,

Pentru că nu există limită între noi,

Te duc unde nu știi, du-mă unde vrei

Și o să te sărut în timp ce o să dormi,

Când toate incertitudinile lasă loc pentru vise

Și-am să te îmbrățișez în timp ce o să dormi

Și-am să-ți strâng inima în brațe,
Pentru că te iubesc chiar dacă mă trădez pe mine,

Te iubesc așa cum nu poți crede că te pot iubi,

Iar tu mă iubești atât cât poți,

Atunci când mâinile tale mă caută fierbinți,

Așa cum noaptea îmbrățișează zorii zilei,

Amestecați, gustul meu cu gustul tău,

Două plăceri care se completează, perfecte, totale, egoiste. ~

- Să nu îmi dai drumul niciodată...
- Nu cred că mai pot să îți dau drumul. Îmi place când îmi mângâi fața, de parcă îmi mângâi inima. ~
~ Odine ~

~ Cu tine trăiesc o nebunie continuă ~

~ Orele cu tine sunt pline de tine, fără tine, goale de mine,

Tu exiști în inima mea și te caut în mine,

Trupul meu cedează atingerii tale,

Ești un demon dulce, care mă scormonește pe interior.

Ai mâini arogante și mă înfiori,

Mă iubești cu disperare și mă liniștești,

Îmi umpli nopțile cu povești albe și faci ce vrei din viața mea,

Viața mea e viața ta,

Sunt în întregime a ta, nu mai am granițe

Și voi da drumul la toți fluturii din mine să zboare.

Vreau să mă pierd pe buzele tale și să ating cerul,

Vreau să mă pierd în pieptul tău și să nu mă mai gasească nimeni,

Vreau să stau pe malul ochilor tăi și să respir calmul lor,

Cel care mă face mereu să visez,

Vreau să simt cum mă prăjește atingerea ta,

Să opresc timpul în clipa aia.

Lasă-mă să te sărut, un sărut unic și irepetabil,

Vreau ca sărutul ăsta să aibă toate săruturile de pănă acum,

Să te mângâi cu șoapte aproape de ureche,

Să mă predau pierdută farmecelor tale.

Ești parte din gesturile mele, parte din zâmbetul meu,

Motivul meu de a trăi, visa, simți, motivul sentimentelor mele,

Sentimente amestecate, două spirite înrudite, jumătatea sufletului meu,

Două păsări ce visează să zboare fără să atingă pământul,

Să zboare departe, să populeze un alt spațiu, o altă planetă.

Suntem două bătăi de inimă, vise, speranță,

Suntem doi naufragiați, doua persoane răufăcătoare, iubiți.

A simți mâinile tale sunt mângâierea mea,

A simți visul tău, e dorința mea,

A striga numele tău, este cântecul meu,

A simți sărutul tău, este refugiul meu,

A-ți simți sufletul, este darul meu,

Să simt ceea ce este... să simt că te iubesc...

A ta mereu, al meu mereu... pentru totdeauna.

Cu tine... trăiesc într-o nebunie continuă,

A pielii tale pe pielea mea,

A gurii tale lipită de gura mea,

A cuvintelor tale tatuate în epicentrul corpului meu.

Trăiesc într-o nebunie continuă.

A inimii mele fugind după tine,

Fără teama că va fi pedepsită. ~

 ~ Odine ~

~ Accept că nu mai este loc de mine în inima mea ~

~ Iubirea asta care mi se întâmplă mă scutură din rădăcini

Și nu știu dacă e dragoste sau pasiune, dar nici nu vreau să știu,

Tot ceea ce știu este cum sărutul tău mă arde, dorința mă sufocă,

Brațele tale mă trag și-mi dau căldură,

Vocea ta înceată mă înnebunește

Și mă duce spre dorința necontrolabilă de a te iubi.

A trebuit să accept că nu mai este loc de mine în inima mea,

Că a decis să te iubească mai presus de mine,

Că dacă te-a pus în piept, trebuie să te iubesc... să mă iubești,

Pentru că în sufletul meu e numai loc de tine,

Corpul meu este al tău și am nevoie de corpul tău,

Ca să îl iubească pe al meu.

Locuiești în visele mele, corpul meu e impregnat cu mirosul tău,

Prin urmare locuiești în mine ca o muzică pe care o fredonez mereu și mereu și mereu.

Te-am căutat toată viața, te-am găsit, m-am pierdut,

M-ai răpit și m-ai dus într-o altă lume, una a ta,

În care buzele tale mă sărută din exterior până în interior,

Săruturile tale îmi calmează trupul și sufletul,

Corpul tău mă duce la nebunie și mă transformă în poezie caldă și picantă

Și mă oferă pe altarul iubirii ca o jertfă,

Ție proprietar al meu și al voinței mele.

Atinge-mă cu buzele tale pline de miere,

Indică-mi drumul spre cer și oprește-mă în Paradis,

Iubește-mă sub toate formele,

Până mă voi pierde cu totul, cu corpul, sufletul și mintea,

Căci dorința care arde în mine, mă arde

Și provoacă un infern care îmi dă și face plăcere.

În imperiul simțurilor caut dorințele personale,

Fără a mă îndepărta de iubire sau idealul ei

Și în nebunia gândirii mă predau.. și te vreau mai mult,

Acolo unde nu există limite sau sentimente explicabile,

Nu există decât ceea ce este născut în suflet.

Când buzele tale le întâlnesc pe ale mele,

Dragostea se mărește, crește, se multiplică,

Dar greutatea ființei tale mă echilibrează,

Îți dau mintea și gândurile, să-mi stăpânești visele,

Mă posezi și torturezi cu o bucurie plină de pasiune,

Sunt prizoniera brațelor tale, sunt sub influența vrăjilor tale,

Ești temnicerul meu, care-mi scrie poezii în inimă ca într-o carte

Mie, analfabeta, care a studiat școala iubirii pe corpul tău.

Și nu mai contează ceea ce spun eu pentru că bătăile inimii mele vorbesc,

Mă înfășor cu tine și mă sprijin de corpul tău,

Am ales să te iubesc, te iubesc, te simt și fără să te văd,

Și-am să te iubesc chiar de iubirea asta mă va ucide. ~

~ Odine ~