~ Dragostea e un chin pe care trebuie să ai curajul să îl trăiești ~

~ Ce se întâmplă atunci când în mod neașteptat,  pasiunea ne prinde ... brusc?

Se întâmplă să te simți viu, mai viu decât ai fost vreodată.... 

Se întâmplă să nu te mai temi de ceea ce nu știi sau cât de departe va duce... 

Se întâmplă să vrei să trăiești sentimentul ăla așa cum este ... 

Până când pasiunea te aruncă departe de rațiune ...

T îmbată, te ține departe de orice logică ... îți oprește respirația și îți ia sufletul ... 

Te metamorfozează...

Iar pasiunea, această neașteptată și neinvitată senzație te asaltează,

Ea este cea care îți îndeamnă inima să bată... 

Pasiunea pentru permis și interzis, o contradicție între bine și rău ... 

Ieșirea din acea plăcere, 

Elixir de pasiune de viață și a unei plăceri păcătoase ... 

Care uneori te sperie și te înspăimântă,

Pentru că nu știicât de departe va merge, unde te va împingeși ce va schimba

Sau dacă există limită ... pentru că uneori pasiunile te duc la extreme,

Până la nebunie, dragoste nebună,

O nebunie care te acaparează și pare că trezește fiara din interior,

Care a stat în stare latentă și care acum pune stăpânire pe mintea noastră,

Te face să transpiri, să nu mai auzi nimic,

Și îți dă o senzație de foame, o foame nesățioasă, te face lacom, egoist 

Te face să nu mai dormi, să nu mai distingi durerea de plăcere!

Dragostea e un chin pe care trebuie să ai curajul să îl trăiești,

Să trăiești pasiunea aia indiferent de ce echimoze va lăsa pe piele,

Indiferent de ceea ce va fi mâine,

Indiferent de ochii indiscreti care te vor privi.

Prin urmare,pasiunea este nebună,

O nebunie febrilă a doi îndrăgostiți ce nu-și vor potoli setea,

Până nu vor bea din aceiași ceașcă,

Angajați fără rușine, într-o unire perfectă, pentru mulți o planetă neexplorată

Incomensurabilă, dincolo de orice limită ....

Cine nu cunoaște dragostea până la limita nebuniei, acel joc ușor, dintre plăcere și durere, acel punct în care se întâlnesc cele două sentimente, nu știe ce înseamnă dragostea, până în adâncul ei. ~

 ~ Odine ~

~ Pentru că te iubesc, chiar dacă mă trădez pe mine ~

~ Apropie-te, apropie-mă cu pași mici. mărunți,

Nu vreau să ardem etapele.

Vino, pas cu pas, cu ochii închiși,

Lasă să mă îmbrățișeze mai întâi mirosul tău,

Să-mi dea dorința de a te iubi cu mintea.

Stai în fața mea, în tăcere, nu spune nimic

Și ascultă sunetul respirației, celei care te iubește la nebunie

Și inima, inima care bate sacadat.

Sunt ca tine, un vers tăcut, care a crescut cu timpul,

Sunt ca tine și vibrez în dans, ca vântul, care strigă după viață,

Sunt ca tine și vreau să fiu tu,

Să mă cutremur tandră ca o harpă sub degetele tale,

Sechestrată de săruturile tale mereu altfel.

Sunt ca tine, abandonată dorinței,

Care cade în brațele tale , ca o balerină în salt.

Chiar de saltul ăla e mortal.

Dragostea e atât de intensă și-ți dau inima,

Să o transformi în muzică,

Așa cum se transformă picăturile de ploaie în cristale.

Apropie-mă, atinge-mă, mușcă-mă, rupe-mă, oricum sunt a ta,

Domină-mi mintea și atinge-mi sufletul,

Pentru că nu există limită între noi,

Te duc unde nu știi, du-mă unde vrei

Și o să te sărut în timp ce o să dormi,

Când toate incertitudinile lasă loc pentru vise

Și-am să te îmbrățișez în timp ce o să dormi

Și-am să-ți strâng inima în brațe,
Pentru că te iubesc chiar dacă mă trădez pe mine,

Te iubesc așa cum nu poți crede că te pot iubi,

Iar tu mă iubești atât cât poți,

Atunci când mâinile tale mă caută fierbinți,

Așa cum noaptea îmbrățișează zorii zilei,

Amestecați, gustul meu cu gustul tău,

Două plăceri care se completează, perfecte, totale, egoiste. ~

- Să nu îmi dai drumul niciodată...
- Nu cred că mai pot să îți dau drumul. Îmi place când îmi mângâi fața, de parcă îmi mângâi inima. ~
~ Odine ~

~ Cu tine trăiesc o nebunie continuă ~

~ Orele cu tine sunt pline de tine, fără tine, goale de mine,

Tu exiști în inima mea și te caut în mine,

Trupul meu cedează atingerii tale,

Ești un demon dulce, care mă scormonește pe interior.

Ai mâini arogante și mă înfiori,

Mă iubești cu disperare și mă liniștești,

Îmi umpli nopțile cu povești albe și faci ce vrei din viața mea,

Viața mea e viața ta,

Sunt în întregime a ta, nu mai am granițe

Și voi da drumul la toți fluturii din mine să zboare.

Vreau să mă pierd pe buzele tale și să ating cerul,

Vreau să mă pierd în pieptul tău și să nu mă mai gasească nimeni,

Vreau să stau pe malul ochilor tăi și să respir calmul lor,

Cel care mă face mereu să visez,

Vreau să simt cum mă prăjește atingerea ta,

Să opresc timpul în clipa aia.

Lasă-mă să te sărut, un sărut unic și irepetabil,

Vreau ca sărutul ăsta să aibă toate săruturile de pănă acum,

Să te mângâi cu șoapte aproape de ureche,

Să mă predau pierdută farmecelor tale.

Ești parte din gesturile mele, parte din zâmbetul meu,

Motivul meu de a trăi, visa, simți, motivul sentimentelor mele,

Sentimente amestecate, două spirite înrudite, jumătatea sufletului meu,

Două păsări ce visează să zboare fără să atingă pământul,

Să zboare departe, să populeze un alt spațiu, o altă planetă.

Suntem două bătăi de inimă, vise, speranță,

Suntem doi naufragiați, doua persoane răufăcătoare, iubiți.

A simți mâinile tale sunt mângâierea mea,

A simți visul tău, e dorința mea,

A striga numele tău, este cântecul meu,

A simți sărutul tău, este refugiul meu,

A-ți simți sufletul, este darul meu,

Să simt ceea ce este... să simt că te iubesc...

A ta mereu, al meu mereu... pentru totdeauna.

Cu tine... trăiesc într-o nebunie continuă,

A pielii tale pe pielea mea,

A gurii tale lipită de gura mea,

A cuvintelor tale tatuate în epicentrul corpului meu.

Trăiesc într-o nebunie continuă.

A inimii mele fugind după tine,

Fără teama că va fi pedepsită. ~

 ~ Odine ~

~ Accept că nu mai este loc de mine în inima mea ~

~ Iubirea asta care mi se întâmplă mă scutură din rădăcini

Și nu știu dacă e dragoste sau pasiune, dar nici nu vreau să știu,

Tot ceea ce știu este cum sărutul tău mă arde, dorința mă sufocă,

Brațele tale mă trag și-mi dau căldură,

Vocea ta înceată mă înnebunește

Și mă duce spre dorința necontrolabilă de a te iubi.

A trebuit să accept că nu mai este loc de mine în inima mea,

Că a decis să te iubească mai presus de mine,

Că dacă te-a pus în piept, trebuie să te iubesc... să mă iubești,

Pentru că în sufletul meu e numai loc de tine,

Corpul meu este al tău și am nevoie de corpul tău,

Ca să îl iubească pe al meu.

Locuiești în visele mele, corpul meu e impregnat cu mirosul tău,

Prin urmare locuiești în mine ca o muzică pe care o fredonez mereu și mereu și mereu.

Te-am căutat toată viața, te-am găsit, m-am pierdut,

M-ai răpit și m-ai dus într-o altă lume, una a ta,

În care buzele tale mă sărută din exterior până în interior,

Săruturile tale îmi calmează trupul și sufletul,

Corpul tău mă duce la nebunie și mă transformă în poezie caldă și picantă

Și mă oferă pe altarul iubirii ca o jertfă,

Ție proprietar al meu și al voinței mele.

Atinge-mă cu buzele tale pline de miere,

Indică-mi drumul spre cer și oprește-mă în Paradis,

Iubește-mă sub toate formele,

Până mă voi pierde cu totul, cu corpul, sufletul și mintea,

Căci dorința care arde în mine, mă arde

Și provoacă un infern care îmi dă și face plăcere.

În imperiul simțurilor caut dorințele personale,

Fără a mă îndepărta de iubire sau idealul ei

Și în nebunia gândirii mă predau.. și te vreau mai mult,

Acolo unde nu există limite sau sentimente explicabile,

Nu există decât ceea ce este născut în suflet.

Când buzele tale le întâlnesc pe ale mele,

Dragostea se mărește, crește, se multiplică,

Dar greutatea ființei tale mă echilibrează,

Îți dau mintea și gândurile, să-mi stăpânești visele,

Mă posezi și torturezi cu o bucurie plină de pasiune,

Sunt prizoniera brațelor tale, sunt sub influența vrăjilor tale,

Ești temnicerul meu, care-mi scrie poezii în inimă ca într-o carte

Mie, analfabeta, care a studiat școala iubirii pe corpul tău.

Și nu mai contează ceea ce spun eu pentru că bătăile inimii mele vorbesc,

Mă înfășor cu tine și mă sprijin de corpul tău,

Am ales să te iubesc, te iubesc, te simt și fără să te văd,

Și-am să te iubesc chiar de iubirea asta mă va ucide. ~

~ Odine ~

~ În seara asta vreau să te iubesc, iar tu să îmi vorbești despre dragoste ~

~ În seara asta vreau să te iubesc.

Din nou, vreau să fiu ca o apă pe pielea ta.

Lasă-ți degetele să-mi brăzdeze părul, 

Și ai să observi cum mă trezesc la viață la atingerea ta

Vreau ca mâinile tale să fie o continuare a pielii mele, 

Să simt cum mă înconjoară.

În seara asta vreau să te iubesc.

Vreau ca lumina să dispară și să nu îmi pese de nimic.

În seara asta vreau să te iubesc.

Vreau ca aerul să se contopească cu focul

Vreau să simt focul între buze

Vreau să îmi transformi corpul într-o apă

Apă care te stinge, cu focul ce m-aprinde,

Apă care poartă numele tău, scris în fiecare picătură.

În seara asta vreau să te iubesc,

Vreau să mă rogi să te iubesc,

Vreau să mut aerul și pământul, să mut lumea și visele,

Vreau ca în fiecare sărut să fie un vers al tău, 

Vreau să vezi cum mă prăbușesc în brațele tale.

În seara asta vreau să te iubesc,

Iar tu... tu să-mi vorbești despre dragoste

Cum ai intrat în viața mea fără să ceri nimic,

Dar mi-ai transformat-o în fiecare zi cu o culoare diferită,

Ai transformat orele în secunde și nopțile în basme,

Cum îmi faci inima să se înalțe și bate incontrolabil până nu găsește ritmul tău,

Cum tăcerea mea e tonul spontan al vocii tale care îmi scutură sufletul,

Cu cuvinte de iubire, care sună în inimă a mângâiere.

În seara asta vreau să îmi vorbești despre dragoste,

Pentru că doar tu cunoști și dai semnificație cuvântului ”iubire”,

Vreau să le rostești cu voce joasă, așa cum ai șopti vântului,

Să-mi spui despre tine, despre mine, despre visele care iau formă,

Vreau să îmi vorbești despre noi... amândoi. ~

~ Odine ~

~ Revendică-mă și agață-mi sufletul de al tău ~

~ Astăzi vreau să scriu doar pentru tine

Și nu vreau să folosesc metafore, sau cuvinte frumoase,

Pentru că nu sunt nici vreun poet și nici nu pretind a fi,

Eu doar îmi pun sentimentele pe hârtie.

Astăzi o să îmi îngrop încăpățânarea

Și nu voi mai nega ceea ce simt atunci când te văd,

Cum îmi bate inima atunci când ești în preajma mea,

Cum mii și mii de emoții se zbat în mine de nebune,

Cum vreau să mă arunc cu tine în nebuloasa asta,

Într-o mare imensă de vise alături de tine,

Pentru că nu pot rămâne rece la căldura buzelor tale,

Căci nu pot fugi de ceea ce iubesc, când trăiesc în iubire.

Și nu... nu am să mă plâng că trandafirii au spini,

O să zâmbesc că spinii au trandafiri,

Nu am să mă tem să te iubesc

Și voi trăi iubirea la fel, ca în prima zi.

Tu redu-mă la tăcere și lasă tăcerea să facă dragoste,

În timp ce noi ne descoperim unul pe altul,

Să ne dezvăluim cu tandrețe secretele.

Să ne iubim în tăcere și să ne împlinim dorințele,

Să pierdem noțiunea timpului pierdut,

Să avem doar momente unice, magice,

Să memorăm fiecare detaliu al pielii.

Să ne trecem degetele pe fiecare por al ei,

Să-mi lași urme eterne în fiecare secundă.

Așa că fă-mă să tac...

Privește-mă în ochi și trezește-mă la viață,

Să te iubesc cu trupul și sufletul,

Cu toate îmbrățisările care le-am păstrat doar pentru tine.

Fă-mă să tac și revendică-mă

Agață-mi sufletul de al tău printr-un legământ de iubire. ~

~ Odine ~

~ Preaplin de... ”tu” ~

~ Ochii tăi îmi cer să te sărut,

Sau poate zâmbetul tău care mă captivează când mă privești

Dar inima mea știe un singur lucru... te vrea pe tine.

Vreau să te iau de mână și să lăsam lumina Lunii să ne lumineze,

Să pășesc cu tine pe iarbă și să-mi primesc sărutul dulce,

Vreau doar să zâmbești, să te văd fericit,

Căci ești singurul care mă sărută și îl sărut

Și vreau să îți arăt puținul din dragostea mea.

Tu ești ca alcoolul pentru mintea mea, ma anesteziezi,

Licoarea care mă arde pe gât, dar mă face să uit de tot,

Doar un moment, doar o atingere, mă fac să alunec

Și să mă preling precum nisipul în clepsidră.

Trupul tău este ca un refugiu,

Ochii tăi îmi sunt ieșirea de urgență din lumea asta,

Gura ta crează brazde de plăcere nesfârșită.

Iubește-mă chiar dacă mă doare,

Divizează-mi sufletul în mii de bucăți,

Iubește-mă chiar dacă mă arde atingerea ta,

Am nevoie de săruturile ta să respir oxigen,

Am nevoie de tine întreg pentru lumea mea,

Să uit lumea în care trăim și să creez altă lume,

A mea și a ta.

Iar dacă aș mai avea doar două minute de vorbit,

Aș alerga spre tine să-ți spun că vocea ta este tot ceea ce îmi place mai mult să aud,

Acea voce subtilă ca vântul,

Care îmi alintă gândurile, visele, sufletul,

Vocea ta cea de care am nevoie cu disperare să mă calmeze,

Căci tu îmi ești speranță, vis , pământul, cerul spre care zbor.

Dacă aș mai avea o zi de trăit, aș fugi spre tine,

Să consum foamea asta de dragoste, să mă îndestulez cu tine,

Să mă pierd cu tine în suflet, unde e mereu preaplin de... ”tu”. ~

~ Odine ~