~ Conjug relația ”noi doi” la mai mult ca perfect ~

~ Ce pot face cu nebunia asta care o simt pentru tine?

Când respirația mea se potrivește cu a ta

Când mă ridici și mă duci în pat și simt că zbor

Și cădem amândoi de parcă viața vine la pachet în doi...

Cum pot oare să mă controlez?

Atunci când mâinile tale încep călătoria pe pielea mea,

Iar puterea mea de a rezista se evaporă total,

Lăsându-te să mă posezi fără să îți mai opun rezistență...

Cum să mă simt altfel în brațele tale, decât mai mult ca perfect?

Fiecare bătaie a inimii moare și revine la viață de mai multe ori

Când simt că mă ridic până la cer, ating înaltul și cobor pe pământ,

Ca o pasăre care vrea să se cuibărească la pieptul tău...

Cum să mă simt altfel în la pieptul tău, decât mai mult ca perfect?

Să vreau să beau din sursa ta de iubire, căci ea îmi ține de sete,

Să mă hrănesc cu săruturile tale, căci ele îmi alină foamea,

Să fiu o simplă muritoare care are nevoie să bea, să mănânce,

Să simtă pasiunea și să fiu posedată de bărbatul din tine...

Cum să mă simt altfel ca femeie, decât mai mult ca perfect?

Lasă-mă să îți simt bătăile inimii, mirosul pielii,

Să te alint cu privirea ochilor mei, să se sature retina de tine,

Căci toate bătăile inimii mele sunt cu tine și mă abandonez ție,

Mirosul pielii mele miroase a tine, a mâinile tale,

Când ochii tăi ard și mă ard ca o coală de hârtie pe care e înscrisă iubirea,

Toate mă fac să simt și să conjug relația ”noi doi”,

La mai mult ca perfect. ~

~ Odine ~

~ Sunt femeie, sunt liberă, să spun ce simt, ce gândesc și să lupt pentru ce iubesc ~

~ Alături de tine

Nimeni nu poate sta departe de foc

Fără să vrea să se prăbușească în păcat.

Închide ușa și dă lumina mai mică,

Să fim departe de ochii șerpilor,

Care pândesc inimile ce bat împreună.

Ascultă-mi sufletul și să nu îți fie teamă de tremurul său,

Dar atât de asemănător cu al tău,

Ca un val ce se lovește puternic de stânci

Vine cu putere și se unește cu ele, se ondulează...

Așa sufletul meu se echilibrează, când mâinile mele

Ating fiecare rotunjime a corpului tău.

Și accept compromisul ăsta să rămân

Să te iubesc mai mult decât oricine altcineva pe lume,

Să fiu doar parte a nopților din viața ta,

Să rămân parte a păcatului de a iubi,

Să te sărut și să fiu a ta dincolo de toate, dincolo de imposibil.

Pentru că suntem foc și aer, războinici fără arme,

Mai presus de tot și de noi, devoratori de momente,

Nesățioși de săruturi, însetați și înfometați de mângâieri,

Tu creator ca nimeni altul, ce faci din mine artă.

Eu... eu mărturisesc, am păcătuit și păcătuiesc iubindu-te,

Cu promisiunea și dăruirea deplină că voi rămâne doar a ta,

A celui ce mă posedă și care poartă povara și secretul meu

Iubirea ta m-a schimbat și mă schimbă mereu,

Ca un râu învolburat și din ce în ce mai puternic,

Mai în forță să ajungă spre mare

Și chiar dacă sunt judecată pentru ce iubesc, ce simt, nu-mi pasă,

Sunt femeie, sunt liberă, să spun ce simt, ce gândesc și să lupt pentru ce iubesc. ~

~ Odine ~

~ Ești ca prima ceașcă de cafea, dimineața ~

~ Nu știu ce anume iubesc mai mult la tine,

Ești mai mult decât ceva comun, de tine e atașată spontaneitatea,

Zâmbetul unui copil blocat într-un trup de adult,

Un adult blocat într-un trup tânăr, asemeni unui diamant.

Te privesc și e atât de ușor să simt cu tine acei ”fluturași”

Și m-am gândit că nu numai asta e ceea ce îmi place mai mult,

Ci și felul în care mă faci să fiu, agitată, dar confortabil,

Fără inhibiții, fără măști, doar eu și tu, fără să simt dorul cuiva.

Ești ca prima ceașcă de cafea dimineața, atunci când te trezești, 

Atunci când sorbi prima înghițitură din licoarea parfumată,

Când închizi ochii și o savurezi, nici fierbinte, nici rece,

La temperatura potrivită, ce te trezește la viață,

Îți dă energie și îți desenează roșeața obrajilor.

Asta ești tu, dacă ești băut în cantitatea potrivită ești ideal pentru inimă,

Îi redai ritmul perfect pentru a funcționa la capacitatea normală,

Câns ești consumat în cantitate mai mare,

Celălalt, începi să devină agitat și îi este dificil să se mai concentreze,

Dar cu o inima care bate mult mai accelerat, un început de tahicardie,

O poftă de viață și care crează o dependență teribilă,

O stare de care nu vrei să te mai desparți

Și fără ea aproape că ajungi să nu ști să mai trăiești.

Îți pronunț continuu numele, exact ca un somnambul dimineața,

Ești o cafea cu dragoste, o cafea dulce și fierbinte,

O cafea care și rece miroase și are gust la fel de bun,

De al cărui miros și gust m-am îndrăgostit,

Care mă face să mă simt acasă, eu însămi

Și de care, nu m-ar deranja să și mor de supradoză... de tine. ~

~ Odine ~

~ Ceea ce simți cu adevărat, doar inima înțelege ~

~ Îți scriu și rescriu poezii cu buzele pe piele,

Poezii eterne pe care nici timpul și nici distanța nu le vor șterge.

Tu îmi scrii poezii cu mângâieri, iar când mi-e dor le recitesc.

Îmi scrii poezii pe retină, iar eu îți gust pleoapele,

Încât atunci când te privesc mă lași fără cuvinte.

Mă dezbraci de piele cu fiecare cuvânt,

Mâinile tale mă mângâie cu fiecare privire,

Buzele tale îmi mănâncă fiecare șoaptă,

Iar ego-ul gol al anatomiei mele imploră epitete de dezmierdare.

Calci pe muțenia pielii mele,

Și flăcările astea îmi ard pielea de mătase

Într-un foc infernal, iar flăcările par ceva sublim,

Suntem o amestecătură de durere în piele și splendoare,

Ceva ce nu aparține acestei lumi,

Ceva ce e legat de ironia sorții, ce vine de dincolo de viața asta,

Ceva ce trebuie să iau și ceva ce trebuie să dau,

Ceva ce îmi dai și ce trebuie să primești,

Ceva ce trebuie rescris, o odă în care intensitatea simțurilor

Au nevoie de dezmierdare, pentru că pur și simplu....

E o legătură menită să existe...

Delir, foc, strălucire, tăciune, aer care hrănește și se hrănește,

În care mă implori să vin... vin... nu mă lași să plec... nu vreau să plec

Și totuși plec, dorința ta arde, iar pielea mea e beată de tine...

Rămân... Tu stai... trucuri de foc cu foc,

Mă simt perfectă, totală și completă,

Pentru alții ceva de neînțeles, dar ceva ce ar trebui

Pentru că totul este și va fi, așa cum trebuie să fie.

Într-adevăr, ești o gură de aer proaspăt care mă inspiră,

Mă hrănește, mă liniștește, mă agită, mă dezarmează.

Nici eu nu înțeleg modul ăsta de a te iubi,

Nu o pot defini în cuvinte așa cum mi-aș dori să o fac,

Pentru că e înțeleasă cu adevărat doar de inimă. ~

~ Odine ~

~ Îți ofer aripile mele, să zburăm amândoi ~

~ Ești autorul vieții mele, dar nu scrii cărți,

Îmi faci viața o capodoperă, deși nu ești un artist,

Îmi faci viața un film grandios, deși nu ești scenarist.

Viața mea cu tine e o simfonie magnifică,

Iar existența ta un cântec frumos, chiar dacă nu înțeleg muzica.

Îmi transformi viața într-o operă de artă,

Una dependentă de tine, un delir,

Mă dezbraci de mine, pentru a descoperi femeia,

Experimentez sentimente, fără a mă simți vinovată,

Îmi dai vise, îmi hrănești sufletul,

Rătăcesc în ochii tăi și te scufunzi în ochii mei

Și atingi atât de ușor goliciunea sufletului meu.

Cu tine trăiesc intens în fiecare clipă,

Mă simt plină de sentimente, viață, dragoste, tărie,

Putere de a exprima tot ceea ce este în mine,

Curaj de a experimenta pasiunea și un vârtej de emoții,

Care de multe ori mă sufocă aproape,

Dar îmi dă sens și îmi dă alt aer, un aer plin de fericire.

Te simt cum îmi bați în piept și ocupi tot locul de acolo,

Simt că îmi știi gura, după cum mă săruți,

Mă simt în viață, pentru că trăiești în mine.

Ești cel care îmi ridică simțurile, trezește în mine vibrații,

Ritualuri păgâne, ești calea mea, chiar dacă ești una sălbatică,

Dar ești oaza mea de libertate și iubire.

Aripile mele sunt aripile tale,

Și voi fi acel înger pe care l-ai desenat în minte,

Ele sunt date de tine și ți le dăruiesc cu toată dragostea,

Să îți umple viața cu mângâieri, să fiu îngerul tău,

Cel care va avea grijă de tine și va veghea asupra ta,

Să te învelească și să te împlinească cu emoție...

Îți ofer aripile mele, cele pe care tu mi le-ai dăruit,

Pentru a ne acoperi pe amândoi și a zbura pentru amândoi. ~

~ Odine ~

~ Preludiu infinit ~

~ Lasă-mă să-ți simt ritmul inimii,

Mirosul pielii tale, să o alint cu privirea mea,

Să se sature retina ochilor mei,

Căci ești balsamul sufletului meu, care oricât de aspru ar vrea să fie,

În prezența ta devine moale și nu mai înțeapă.

Tu mă comanzi și cu tine inventez păcate,

Ne iubim cu mândrie, lăcomie, egoism, invidie,

Cu toate metehnele încornoratului,

Ce ne face să blestemăm Edenul

Și să păcătuim din nou și din nou și nimic să nu conteze.

Eu nu sunt altceva decât capodopera ta,

Sculptată cu vârful degetelor tale,

Cizelată cu buzele și conturat fiecare colțișor cu iubire,

Sunt copia ta în variantă feminină.

Dinainte de a îți auzi pașii, te intuiesc de dincolo de dor,

Îți simt prezența cu privirea în spatele meu la fiecare mișcare,

Îți simt șoaptele pe gâtul meu și în urechea mea,

Îți trăiesc atingerile în plexul solar,

De acolo de unde pleacă focul ce îmi inundă corpul.

Și îți sunt de atunci, parcă de când mă știu,

Pre(simt) că îți aparțin... acum și pentru dintotdeauna,

Și tu al meu... pe vecii vecilor.

Captiv, sufletul meu pereche, sursa mea de viață,

Adolescentul visător, cu care voi face din fiecare zi, o eternitate de iubire.

Nu ai nici un nume, nu am nici un nume,

Nu mă interesează cine ești, ce ai, nu vreau să știu nimic,

Amândoi am venit să uităm totul, absolut totul,

Chemați de aceiași dorință,

Doi luptători pentru iubire, corp lângă corp,

Chipul tău în palmele mele, fața mea în palmele tale,

Gura ta pe pielea mea, pielea ta pe buzele mele

Și timpul meu, al tău va fi, un preludiu infinit. ~

~ Odine ~

~ Sunt în oglinda ta, pe cealaltă parte ~

~ Ești acolo, în oglindă,

Atunci când o să îmi pierd orientarea

Și mă conduci spre bucuria supremă.

Tu, ești cuvântul potrivit,

Acest verb care care nu seacă niciodată, 

Ești paradisul virgin care mă îndeamnă să păcătuiesc,

Fără a simți condamnarea păcatului.

Ești muza imaginației,

Mângâierea care îmi chinuie instinctele,

Care mă seduce, savurând fructul pasiunii.

Ești protagonistul eforturilor mele, ultimul vers,

Pergamentul de aur de pe pielea mea,

Pur și simplu, ceea ce iubesc și venerez.

Ne iubim de fiecare dată până la os, savurând dorința

Și atingem la unison, într-un ritm lent, o altă dimensiune.

Parcă ești pătura dulce care îmi acoperă pielea,

Poezia mea sunt buzele tale,

Cu sărutările tale încărcate cu delir și pasiune,

Ochii tăi mă topesc și mă penetrează în tăcere până în străfundul ființei.

Ești poezia mea, cea pe care o scriu,

O mângâi cu vârful degetelor,

Ești în fiecare cuvânt scris, în fiecare propoziție,

În fiecare adiere de vânt, în fiecare mângâiere de Soare,

Orizontul mării mele, culoarea lumii, culoarea pasiunii,

Într-un minunat apus de Soare spre orizont.

Buzele te sărută, într-un univers în care mă pierd,

Un vis care mă consumă, dar care trăiește în ochii mei, în fiecare clipire.

Tu mă cunoști mai bine decât oricine,

Chiar dacă asta mă face vulnerabilă,

Amprenta gurii mele este ca o navă în derivă,

În oceanul infinit al corpului tău și caută fiecare por al pielii,

În timp ce corpul meu se îneacă în nebunia dragostei.

Sunt în oglinda ta, pe cealaltă parte

Și mi-ar fi imposibil să te părăsesc,

Pentru că de fiecare dată când mă privesc în oglindă,

Ești tu acolo, iar când tu te privești, sunt eu acolo,

O oglindă care reflectă pe deplin două personalități identice, dar opuse. ~

~ Odine ~