~ Doi milimetri de viață ~

~ Creez puncte de suspensie pe corpul tău,

Să te ating fără să mă pierd...

Creez cercuri pe pielea corpului tău

De jur împrejurul alunițelor tale...

Am nevoie de o busolă, numai a mea,

Să mă facă să nu pierd direcția, polul nord.

Creez puncte de suspensie și-mi deschid inima să respir aerul,

Același aer pe care îl respiri tu,

Atunci când îmi geografiezi corpul....

Numai tu ești în stare să-mi simți nebunia,

Numai tu ești în stare să îmi atingi sufletul.

Totul are gustul tău, ca o cafea la prima oră a dimineții,

Doar tu mă știi cu totul, iar atingerile tale,

Chiar și la doi milimetri de piele, pare mijlocul sfârșitului lumii.

Săruturile tale sunt aripi, care lasă amprente pe piele,

Ele sunt stele pe cosmografia corpului meu,

Doi milimetri de viață, piele lângă piele,

Ochi în ochi, gura care ia răsuflarea celeilalte guri,

Iar senzația respirației atinge trupurile noastre,

Doi milimetri de viață, în afara lumii.

Îmi vine să-mi tatuez liniile buzelor tale

Când îmi sărută corpul și mă marchează cu foc.

Creez drumuri pe pielea corpului tău,

Ca un cartograf expert, ca să nu mă pierd pe mine.

Vulcanul numelui tău mă răscolește în fiecare secundă,

Îmi sărută toate simțurile și-mi aduce aminte,

Că toate punctele de suspensie nu sunt altceva decât... va urma. ~

~ Odine ~

~ Și ardem ca doi eretici în Iadul ăsta idilic ~

~ Iubitule hai să tragem perdelele, să ne ascundem iubirea e ochii străini,

Să te la să mă descoperi și să-mi las pielea supusă mâinilor tale

Iar degetele să-și facă itinerariul pe spatele meu ca un arcuș de vioară.

Focul dintre noi se aprinde atunci când oxigenul îl animă,

Îl hrănește generează combustie și respirații agonizante

Zâmbetul tău este o adevărată tortură și amândoi acceptăm

Să ne inflamăm năvalnic în focul ăsta mistuitor.

Lasă-mă să-mi agăț versuri de buzele tale,

Vocea mea să țipe după linia lor,

Să mă trezesc atârnată de nebunia pasiunii ăsteia

Și-am să te îmbăt ca un vin fin, să te bucuri cu mine, de mine.

De esența sufletului meu, să te intoxic cu delirul iubirii mele

Să te înec cu săruturi, să te inund cu dorința mea,

Să te asfixiez cu buzele mele și să învingem împreună păcatul.

Suntem un carusel de pixeli

Care colorează aurora boreală și mai mult de atât

Suntem trecut și prezent,

Suntem oameni simpli care se așteaptă întotdeauna.

Tot ce vreau este să alunec alături de tine,

Să-ți parfumez pasiunea cu dorința mea,

Să dansăm împreună pe simfonia a două ființe,

Vreau să arzi alături de mine în focul ce mi-l provoci,

În trupul meu... în mintea mea... în sufletul meu,

Tu...totul meu... în nimicul ce îl am.

Și ardem și ardem și ardem, ca doi eretici în Iadul ăsta idilic,

În acest dans pe rugul dragostei, ca o jertfă,

Două victime incandescente ale unei iubiri ascunse. ~

~ Odine ~

~ Leagă-mă de tine ~

~ Leagă-mi buzele,

Astfel încât să nu pot spune un cuvânt împotriva noastră,

Să nu spun secretul nostru de iubire,

Și singurele cuvinte pe care doar să le murmur,

Să fie....”Te iubesc”.

Leagă-mi mâinile cu noduri puternice,

Astfel încât să nu mai pot atinge nici un alt corp,

Altul decât al tău,

Astfel încât degetele mele să nu prețuiască altă piele,

Alta decât a ta,

Să nu mi le pot trece prin alt păr,

Altul decât al tău.

Leagă-mi picioarele,

Astfel încât să nu pot pleca niciodată de lângă tine,

Singurii pași care să îi fac, să fie alături de tine,

Pe drumul tău, alipită de tine, de picioarele tale

Și singura căldură pe care să o simt să fie a corpului tău.

Leagă-mă de tine cu cusături fine,

Leagă-mi inima de a ta,

Iar durerea ființei mele să fie parte a extazului tău

Această legătură care să ne repare unul pe altul,

Carne cu carne, sânge cu sânge, 

Să savurăm suferința asta, ca parte a bucuriei noastre.

Leagă-mă să simt pielea ta pe pielea mea,

Buzele tale pe buzele mele,

Fără grabă, până devenim o singură ființă,

Yin și Yang, alb și negru, doi într-unul,

Cele două părți ale unele monede,

Iar inimile noastre să bată la unison. ~

~ Odine ~

~ Sărută-mă și nu mai lăsa nimic din mine ~

~ Pe buzele tale găsesc iertare și păcat,

Buzele tale sunt flacără de aur nestins,

Buzele tale îmi dau forță și mă mistuie,

Pe buzele tale este dans de pasiune și gheață.

Buzele tale sunt ispită,

Extaz și dorință de a împrăștia fiori,

Din creștetul capului, pe coloana vertebrală,

Până în degetele de la picioare.

Buzele tale îmi dau căldură,

Sunt promisiunea clară a unui incendiu,

Care mă va consuma

Și a cărui flacără nu se va stinge,

Iar lumina lui va fi ca un far în noaptea veșnică.

Vreau să mă joc cu buzele tale

Să le sărut cu degetele mâinilor

Să mă delectez cu gustul tău,

Care îmi este călimară

Să-mi înmoi vârfurile degetelor ca într-o călimară

Cele care scriu și umplu paginile cărții noastre

Cu cerneala dragostei.

Buzele noastre se întâlnesc, iar sufletele noastre devin unul

Și fiecare sunet al tău e o rugăciune îndeplinită,

Fiecare gest al tău este răspuns la rugăciune,

Care mă duce spre Paradis.

AM nevoie de buzele și sărutul tău,

De gustul tău de vin fin,

Ca de o ceașcă de cafea

Sărută - mă, devorează-mi-le ușor și cu pasiune,

Încet, fără grabă, să am timp să mă bucur de  fiecare gest,

Sărută-mă și mușcă-mi buzele până la sânge,

Ocupă-mi gura cu a ta, până îmi vei lua tot aerul,

Să vreau mai mult și mai mult

Și tensiunea care se acumulează în mine

Să-și dorească să explodeze și să se metamorfozeze.

Sărută-mă și nu mai lăsa nimic din mine

Ca și cum buzele noastre s-au alipit să împiedice trecerea aerului prin noi

Și să devină scrisori de dragoste tăcute scrise pe plămâni. ~

 ~ Odine ~

~ Îți predau armele ~

~ Mi-am aruncat armura cea veche,

Era ruginită și cu urme de crustă,

Cu praf roșiatic de timp care eroda în fiecare zi.

M-am cufundat în râul vieții,

M-am scăldat în apele sale strălucitoare

Și am lăsat Soarele să-mi acopere pielea,

Armura reală care vine din propriul suflet.

Vreau să simt cum noroiul vechi alunecă

Iar pielea mea începe să înflorească,

Să-mi purific inima și să trag aer proaspăt în plămâni,

Să mă ridic din cenușă și să reînvii,

Pasărea Phoenix este în corpul meu,

Și urlă precum un tigru,

Iar dragonul din suflet se înalță către ceruri ca o stea.

Sunt purificată, iar vântul schimbării vine în viața mea

Iar schimbarea asta ești tu,

În fața ta am depus armele și armura

Și mă pierd pe harta corpului tău,

În acel set de linii perfecte,

Care se intersectează pentru a forma rotunjiri perfecte.

Îți predau armele mele din aur pur,

Pentru că sunt a ta,

Sunt condamnată, binecuvântată,

Blestemată, sunt cea aleasă,

Ca singurele mele arme să fie cuvintele,

Cu care să te scriu pe tine. ~

~ Odine ~

~ Voi domestici fiara din tine ~

~ Ochii tăi sunt blestemul meu,

Pentru că atunci când te uiți la mine,

Mă simt un om de zăpadă care se topește la venirea primăverii.

Ochii tăi îmi tocesc toate simțurile

Abia îndrăznesc să respir în prezența ta

Închid ochii și mă scufund în marea de sentimente

Și te simt... cum...

Din fiara care ești, te domesticești sub dorință,

Legat cu corzi de mătase îmi îndeplinești visele

Și mă faci dependentă de tine și sclava sărutărilor tale.

Îmi tremură buzele ca și restul ființei mele

Și las fiara din tine să se dezlănțuie,

Să-mi colonizeze harta corpului

Ca un blestem binecuvântat.

Ai devenit busola mea cu care călătoresc,

Îngerul meu, al unui ateu profan

Și mă supun dorinței tale.

Pedepsește-mă cu focul tău, cu pasiunea ta

Pentru că nu există lovitură de bici mai dulce,

Decât buzele tale pe pielea mea,

Pentru a îmi pedepsi revolta femeii din mine,

Și nu există libertate mai mare

Decât să fiu cucerită de gura ta care mă sfâșie precum vulcanul.

Fă-mă sclava cuvintelor tale și nu pot petrece un moment fără să le aud

Fă-mă sclava sărutărilor tale, căci viața mea depinde de primirea lor,

Fă-mă sclava atingerilor tale, căci nu e viitor fără ele,

Atunci când degetele tale sunt ca niște ulii pe pielea mea

Fă-mă sclava pasiunii tale, care îmi dau senzații noi până la extaz.

Mă privești cu ochii arzând, ca un lup care își încolțește prada

Făcându-mă să mă pierd suspinându-ți numele

Și să mă predau ție, precum Scufița Roșie,

Dar să nu uiți dragul meu..

Că prada încolțită, e mult mai periculoasă decât fiara

Ea va lupta între dragoste și dorință, să domesticească fiara din tine. ~

~ Odine ~

~ Zbor... tocmai pentru că brațele tale sunt aripi ~

~ Tu... deții fiecare moment din viața mea,

Ești lumina din întuneric, ghidul viselor mele,

Căpitanul de la cârma sufletului meu

Și ”te iubesc”, tocmai pentru că ”pot”.

Știu că războiul nu e ușor și că lupta va fi grea,

Dar ce contează, atunci când știu că ești lângă mine să câștig?

Când mă ții în brațe, toți ghețarii din ființa mea se topesc,

Ești primăvara mea, tocmai că ești primăvară în orice anotimp.

Inima mea zboară, iar aripile mele duc la tine,

Lasă trupurile noastre să se catapulteze împreunate spre cer

Dezbracă-mă ușor și vei simți cum pielea mea te cheamă

Căci tu ești totul, ești secretul meu și plăcerea mea vinovată.

Focul din inima mea arde...
Pentru că ai știut să-l înlocuiești cu scânteia care strălucea slab,

M-ai  învățat să privesc viața cu un curcubeu agățat în păr

Și mi-ai brodat săruturi pe obraji și acum au culoarea fericirii.

Dacă o să zbor, va fi pentru că tu mi-ai dat aripi să cred ca pot,

Încredere să lupt cu tine, pentru tine

Și că tu ești cea mai bună armă a mea cu care pot lupta.

Ți-ai făcut cuib în sufletul meu

Și nu am nevoie de stelele de pe cer, sau Luna,
Bunurile mele cele mai de preț, sunt ”TU”,

Am exact ceea ce îmi trebuie pentru a zbura,

Și zbor... tocmai pentru că brațele tale sunt aripi. ~

~ Odine ~