~ Să mă scuzi și să mă ierți ~

~ Privește-mă cu iubire și privire de oțel

Și invită-mă să te privesc înapoi,

Să visez la viață și să renasc în fiecare zi.

Primește-mă în brațele tale puternice,

Să-mi adăpostesc sufletul și flacăra ce arde în mine,

Cuprinde-mi mintea și pune-mi inima să bată

Să se sufoce în bucata de piele în care stă și nu mai are loc.

Iar dacă nu îți răspund la fel, te rog să-mi ierți neîndemânarea,

Ignoranța, expansiunea în versuri, bucuria, tristețea, 

Să mă scuzi că nu pot să-mi iau gândul de la tine,

Că vreau să mă săruți și să mă mângâi,

Să mă ierți că uneori complic ceea ce e simplu,

Că sunt momente când sunt prea copilă pentru adultul din tine,

Pentru toate culorile mele, visele

Și să mă ierți de multe ori pentru îndrăzneala mea.

Iartă-mă și pentru că vreau mai multă iubire,

Că nu îmi ajunge timpul cu tine,

Că vreau să-ți sărut ochii atunci când îți este somn,

Că atunci când mă atingi, picioarele nu mă mai ascultă.

Să-mi ierți foamea asta de tine care mă devorează,

Că inventez cântece ce nu au nevoie să fie cântate, ci sunt cântece din inimă,

Că sunt legată de firul fierbinte al pasiunii pentru tine,

Că sufletu-mi te respiră la fiecare pas cu fiecare picătură,

Că m-am abonat la brațele tale, fără să te întreb dacă vrei să mă ții,

Că atunci când nu mai am cuvinte să te descriu, las bătăile inimii să o facă,

Că te simt ca un virus care-mi infectezi inima, sufletul și mintea,

Că vreau atât de multe și de multe ori sunt morocănoasă.

Să mă ierți că m-am născut să nu urmez nici o regulă,

Că nu sunt o ecuație, sau o literă, că deși am părți stricate în mine,

Prefer să nu trăiesc în spatele unor etichete.

Iartă-mă pentru că învăț să trăiesc și că mă simt femeie,

Iar dacă nu mă vei ierta, tot voi continua să simt la fel.~

~ Odine ~

~ În mâinile tale, se află harta corpului meu ~

~ Suntem suflete legate de forțe inexplicabile,

Dar condamnați să rătăcim fără a înțelege de ce,

O uniune invizibilă percepută doar de noi,

Un fir imposibil de tăiat sau scurtat.

Parcă sunt născută din tine,

Căci mirosul tău mi-a marcat prezența de la primul sărut.

Beau cuvinte de pe buzele tale

Și le adulmec ca pe o șampanie franțuzească îmbătându-mă,

Deși știu că săruturile astea vor duce la o mahmureală cumplită,

Dar chiar și așa sărută-mă... sărută-mă cu cuvinte

Până la ultima picătură din vocea mea.

Ne-am sărutat în nopți toride de vară,

Sub ploi ce au căzut reci să binecuvânteze carnea sfințită de iubire,

Am stat sub cerul înstelat cu lună plină

Și-am coborât amândoi într-o lume care ni se potrivește mănușă.

Ești marea mea iubire, păcatul meu mental 

Iar tăcerea este multitudinea de cuvinte pe care le spun ochii mei
În clipa în care îmi doresc să mă iubești.

Sunetul este vântul, respirația,

Suflul unui sărut care se dă într-o îmbrățișare.

Șoapta este sunetul pe care pielea mea îl emite atunci când degetele tale,

Se joacă pe ea, pentru a o citi ca o carte, să simtă

Iar eu  devin o fantezie care se abandonează păcatului fără margini.

Tu vezi cu vârfurile degetelor care sunt ca o pensulă

Și mă desenezi cu ochii închiși ca pe o floare,

Ce înflorește născută din lumină și mâini ce dezmiardă.

În mâinile tale, se află harta corpului meu,

Pe corpul meu se naște harta mâinilor tale

Și ambele căi abia așteaptă să se întâlnească împreună.

Mâinile tale și corpul meu se caută împreună în găsirea dragostei,

E un incendiu ce la fiecare atingere se aude trosnetul,

A două flăcări ce ard într-un singur foc. ~

~ Odine ~

~ Mă poți numi nebună.... dar nebună după tine ~

~ Ce iubire m-a prins pe nepregătite în brațele unui război,

Transformându-l în pace și liniște, în cuibul haotic al sufletului meu?

Câte minute de așteptare s-au așezat în palmele mele goale?

Câte săruturi s-au stins în nopțile întunecate în căutarea cerului gurii tale?

Fragmente din tine, fragmente din mine,

Ne țin captivi la distanță, într-o libertate reinventată pentru noi.

Mâinile mele goale le caută pe ale tale să danseze împreună,

Fragmente din trupul meu încă mai păstrează amprentele tale,

Iar ecoul vocii tale se întinde de-a lungul gâtului meu,

Înfășurându-se ca o iederă care mă posedă

Și-mi rupe pielea, la gândul focului tău de lup flămând.

Fragmente din tine, fragmente din mine,

Dispersează ca niște roci incandescente

În ceața amintirilor mele.

Am capitulat în fața vrăjii tale fierbinte care îmi umple mintea de tine,

Cu forma asta de dragoste care mă inundă și-mi blochează reacțiile.

Mâinile tale sunt echilibrul mâinilor mele

Și mă pot cufunda predându-mi corpul nebun de simțuri cu tot cu suflet.

Gândurile îmi sunt toate la tine,

Iei naștere în gândurile mele, de parcă te-aș fi încuiat acolo în vise,

De parcă ai fi singura mea gură de oxigen.

Sunt în mijlocul oceanului lipsită de tine,

Plutind în flăcări, după ce mi-ai dat foc.

Te plimbi ca o felină în imaginația mea

Și te amuzi când vezi că pielea mea vorbește în alt limbaj,

Atunci când mâinile tale aplică mângâieri de mătase.

Să nu mă crezi nebună, pentru că nici eu nu înțeleg

Senzațiile astea care mușcă din fiecare bătaie a inimii mele,

Simțindu-mă înghițită de focul ce aleargă prin mine

Și fierbe storcând inima fără milă provocând explozii,

Ce face sângele să ardă nestingherit și să topească venele.

Să nu mă crezi nebună doar pentru că simt asta,

Sau mai bine mă poți numi nebună.... dar nebună după tine, după ceea ce provoci în mine. ~

~ Odine ~

~ Pune-ți ochii în ochii mei ~

~ Ochii mei sunt ca două plaje de nisip cu mări clare,

În care îmi pierd pasiunea și îmi văd imaginea iubirii într-un alt eu,

Mă uit de câteva mii de ori la tine... de nenumărate ori .... 

Și apar mereu în colțuri, valuri de sensibilitate,

Ce udă nisipurile care se formează în jurul genelor. 

Cum să prind verbele de pe cer cu buzele,

Când fiecare pas al tău e un spasm pentru inima mea?

Cum să mai respir atunci când în semiîntuneric apari tu?

Cum? Când îmi hrănești sufletul cu sărutări,

Iar buzele îmi devin prizoniere înmărmurite?

Doar degetele mele mai mângâie pictura muzei

Și le plimbă alunecând și marcând traseul corpului tău.

Noaptea se încurcă în părul meu

Și alunecă precum mătasea prin insomnii,

Sufletu-mi zboară și-și caută refugiu în poala ta,

Să numere stelele și să-și găsească pofta de viață,

Iar în brațele tale, adăpostul durerii mele, se oprește timpul.

Vocea ta trece prin venele mele ca o melodie liberă,

Respir profund și nu-mi mai pasă de nimic altceva,

De tot ceea ce e interzis și de faptul că totul se termină la ivirea zorilor,

Tot ceea ce știu și simt este dincolo de îmbrățișarea iubirii ăsteia.

Am ajuns să te iubesc cu disperarea patimilor infinite

Să te iubesc cu nebunia unei pasiuni necunoscute,

Să-mi placă brațele tale, corpul, chipul, râsul tău,

Să te iubesc, în clipa asta și întotdeauna... pentru totdeauna

Să te vreau acum, să te iubesc fără întârziere,

Să îmi las gura să fie pe deplin a ta

Și să călătoresc în inima mea, unde aud strigând inima ta,

Căci sunt marcată cu lava ta de flăcări care-mi ard sub piele

Și mă consumă lent.

Pune-ți ochii în ochii mei și lasă-i să devină o mare plajă,

Lasă-i să se întâlnească împreună, să vorbească în limba lor,

Hai să trăim acum și să lăsăm lucrurile nepotrivite pentru mai târziu. ~

~ Odine ~

~ Gura unei femei ~

~ Gura unei femei

Este o lume pe care să o descoperi,

Dorință nepronunțată,

Seducție pură.

Gura unei femei,

Știe cum să te cucerească,

Să-ți șoptească cuvinte perfecte,

Insinuante, uneori obscene,

Te întreabă cum îți place, ce îți place,

Te prinde, te captivează cu vocea ei.

Gura unei femei,

Știe cum să te captiveze

Să îți spună la ureche cuvinte încurajatoare,

Să te sărute moale pe obraz, pe frunte.

Gura unei femei,

Este cea te ceartă atunci când greșești,

Dar o face pentru tine,

Care deși e aruncă săgeți ascuțite,

Cuvinte acide,

E menită să te scutească pe mai târziu de rău.

Tot gura unei femei,

Este cea care te sărută,

Te înfășoară, te modifică,

Te hrănește de setea de iubire,

Este alunecare pe cutele pielii buzelor tale,

E daltă pentru anatomia lor,

Le sculptează lovindu-le cu fiecare sărut.

Gura unei femei,

Este somelierul gustului tău,

Te face să le cauți aroma din struguri copți,

Ajunge să-ți servească precum licoarea zeilor,

Să te amețească fără să realizezi. ~

~ Odine ~

~ Ești binevenit în subsolul minții mele ~

~ Am fost întrebată mereu ce este iubirea

Și mereu am zâmbit la gândul că știu ce înseamnă să iubești.

Însă, să descriu exact în cuvinte sau în rime

Ceea ce revigorat viața mea și ce a făcut inima să bată din nou,

E ceva aproape imposibil.

Asta pentru că dragostea este o metaforă,

Care poate fi simțită, trăită și dezvoltată,

În interiorul fiecărei inimi cu o emoție debordantă,

Dar fiecare om iubește total diferit.

Pentru cineva iubirea poate însemna o mașină, o casă,

Însă pentru mine, dragostea înseamnă a trăi să văd zâmbetul tău,

Să mă trezesc cu gândul la tine,

Deși nu vreau nici o parte din tine

Ci vreau să faci parte din mine mereu.

Dragostea pentru mine este o legătură între inimi și sentimente,

Este de a ști, să transformi în suflet, mizeria în culori.

Acolo în interiorul fiecărei persoane unde există un secret,

Unde se găsesc cutii cu temeri, vicii și vinovății.

Căci fiecare inimă are ceva murdar,

Iar în locul ăla greșelile trecutului, nu sunt atât de îndepărtate.

Eu vreau să-ți arăt toată casa mea, o casă cu toate defectele mele,

Vreau să știi tot ce este în mine, în fiecare cameră în care am fost blocată.

Până acum ai văzut frumusețea casei pe exterior

Și grădinile viselor mele,

Dar dacă vrei te voi duce într-un loc pe care l-am vizitat destul de des în ultimul timp.

Acolo nu e mereu lumină, dar nu vreau să existe nici un loc secret,

Să mă cunoști cu părțile luminoase și cele întunecate.

Căci nimeni nu este făcut numai din părți luminoase,

Cu toții avem și părți întunecate unde zac demonii din noi,

Dar dacă ți-e teamă de întuneric, atunci nu ai ce căuta, ca apoi să dai bir cu fugiții,

Însă dacă vrei să vii, ești binevenit în subsolul sufletului meu, al minții mele. ~

~ Odine ~

~ Sunt ”interzisă” în viața ta ~

~ Cum trebuie să te iubesc?

Intrând ca o felină,

Pe furiș în inima ta

Fără să-ți dezechilibrez viața.

Buzele îmi vor aluneca pe chipul tău

Și mă voi pierde în acest Iad,

În care eu devin un mix de senzații

Atunci când mă privești.

Ești febra ființei mele

Cea care mă domină necondiționat

Și pe care o vrei,

Dar sunt ”interzisă”,

Pentru că sunt pedeapsa ta,

Păcatul tău care îți dă speranță,

Pentru că orice îmbrățișare ce o dai, visezi la mine,

Buzele tale de simplu muritor și sărutul,

Nu e ceva spectaculos, dar pentru mine e suficient să pară etern.

Dacă ochii tăi ar fi o mare, tot m-aș arunca

Și nu mi-ar păsa că aș putea să mă înec.

Ce dacă m-aș îneca? Care ar fi problema?

Decât să trăiesc în dilemă și să trăiesc în Iadul de a nu te simți,

Mai bine mă sting cu tine iubindu-te.

Deși știu... sunt ”interzisă”,

Pentru că sunt aventura care vine să te ajute să visezi,

Sunt acel sărut care ți se dăruiește, fără comentarii,

Sunt acel nume care te duce spre alte culmi,

Sunt acea iubire pe care ești nevoit să o negi pentru a îți salva demnitatea

.... Sunt ”interzisă” în viața ta ... ~

~ Odine ~