~ Inima mea e un loc special ~

~ Inima mea e un loc special

De la cea mai profundă dorință

La cel mai întunecat loc al durerii.

Ascultă-i balada care o cântă,

Închide ochii și visează și tu alături de ea,

Căci inima mea e specială,

Un loc ce va putea fi întotdeauna umplut

De tone de momente cerești...

Să nu uiți asta niciodată.

Îți simt mirosul cum pătrunde în esența mea

Și întră profund în fiecare por al pielii mele,

Mă uit în ochii tăi în infinit și fiecare privire,

E o cotitură de explozii incoerente în ochii mei.

Îmbrățișez melodia calmă cu o sete incompletă,

Înot în apele întunecare de foc și lavă,

Unde îmi găsesc vocea interioară

Și te ating... te ating fără teamă

Și tremur cu fiecare celulă, cu gânduri întortocheate,

Trasând un drum pe care pășesc oarbă.

Lumea de ieri nu mai există,

Cea de ieri dispare, iar cea de azi fuzionează cu tine,

Cu arome care dărâmă și reconstruiesc ceea ce sunt cu adevărat.

Și cu toate că tu nu vrei să faci parte din nebunia mea,

Te miros, te văd, te aud, te ating și îți simt gustul
Și îți fac loc în inima mea. ~

~ Odine ~

~ Vreau o clonă a ta ~

~ Spune-mi ce vrajă îmi faci de totul e atât de ușor, dar și atât de greu,

De alături de tine, pot sta sub cerul liber fără să am nevoie de mai mult,

De ești atât de prezent în mintea mea și îmi posezi gândurile.

Spune-mi unde pot găsi o copie exact ca tine,

Pentru a te înlocui în momentele în care nu ești.

Spune-mi cel puțin, unde pot găsi un alt ”tine”, ca tine,

Atunci când voi simți nevoia să te am lângă mine,

Să miroase la fel ca tine, să zâmbească la fel și să mă ducă în nebunie așa cum o faci tu.

Vreau un plagiat de esență a ta,

Cu toate aromele ce mă fac să iau foc fără să mă atingi,

O copie exact ca a ta, cu toate defectele!

Vreau o clonă a ta, nu doar pentru dorul din mine,

Ci modul tău de a mă seduce, de a mă exploata pentru tine,

O vreau cu vocabularul tău, cu dorința ta, cu pofta ta de iubire,

Care e ca un cuțit ce mă sculptează și mă face să mă simt unica operă de artă ,

Care să-mi fure somnul până în zori,

Să mă jefuiască de tot ce sunt,

Să nu mai fiu eu a mea, ci să devin a ta.

Dar o vreau cu drepturi de autor,

Să mă asigur că ești al meu,

Să mă facă să știu și să simt că nu există altul ca tine,

Că nu este un alt loc care să existe ca în brațele tale,

Ca inima ta și sufletul tău,

Să mă facă să intru în păcat, fără să îmi pese de plata ce urmează.

Vreau o copie, o clonă... pe tine,

Te vreau pe tine, cu corpul și sufletul tău,

Căci corpul tău și al meu, e un singur spațiu,

Unde întotdeauna se așterne pacea, după un război glorios! ~

~ Odine ~

~ Cu mintea în aer și picioarele pe pământ ~

~ Mă dizolv în bătăi de inimă,

Mă propag în lumi paralele,

Iar ecoul din mine se întoarce senin.

Sunt departe acum,

Zbor pe deasupra acoperișurilor de sticlă

Și cânt într-un strigăt tăcut melodia inimii.

Îți cânt ție în cerul meu cu stele împrăștiate în păr,

Deschid ochii și văd nopțile noastre ghidate de lumina lămpilor.

Acum poți vedea cerul, dar pe mine mă vezi?

Mă vezi cum sunt o dependentă de drogul numit ”tu”?

Cum zbor aeriană fără teamă că o să cad din nou?

Tu mă dezarmezi, mă protejezi, mă modifici,

Mă tachinezi, mă comprimi, mă pedepsești,

Iar momentul care îl trăiesc e o altă realitate.

Arată-mi harta rutieră a pielii mele sub degetele tale,

Fiecare linie sensibilă la atingerea ta,

Fiecare călătorie, care e un pas ascuns spre fericire!

Nu există vopsea sau culoare care să o coloreze,

Numai gustul tău, dulce și amar

Și pielea mea care nu a trăit niciodată așa.

Mă uit în ochii tăi și mă simt exact prada ce urmează a fi devorată

Și culmea, intru în vizorul vânătorului din tine, fără să-mi pese.

Tu vii la mine întotdeauna rătăcitor în toiul nopții

Și aprinzi demonii adormiți din mine,

Iar singura cale de a scăpa de abis, este să uit de el.

Sunt cu mintea în aer și picioarele pe pământ,

Dumnezeul meu mă abandonează în brațele tale

Și eu devin o lumină care se ridică cu fiecare particulă,

Într-o călătorie astrală, unde gravitația nu există.

Sunt o pasăre acum... liberă, dar cu aripile înfășurate,

Iar toate penele au fost pierdute în cuștile în care am fost închisă.

Mă confrunt cu dezlănțuirea celeilalte personalități din mine,

Femeia liberă din mine mă aruncă în Iad folosind flăcările,

Iar cealaltă visătoare, care zboară după dragoste în Rai.

Când înțelegi că este iubire, ești deja dependent,

Iar cutia Pandorei se deschide într-un mod nebunesc.

Mă pedepsești torturându-mă în moduri inimaginabile,

Provocând emoții și senzații uriașe, perforând pielea până la oase

Eu nu mai visez, trăiesc fără bariere,

Prin tine vreau să mă cunosc pe mine, dând de tine.

Suntem complicea și complicatul, predați total,

În furtuna mării calme, iar dacă nu pot trăi cu tine,

Măcar lasă-mă să visez zburând! ~

~ Odine ~

~ Sunt o altă Evă ~

~ Suflul tău devine o mângâiere,

Briza respirației tale îmi face corpul să se îndoaie,

Fluxuri fierbinți îmi încetinesc gândirea,

Iar în mine se iscă un foc de tabără.

Uneori mă arunci în aer, fără să mă atingi,

Încheieturile nu-mi mai ascultă comanda

Totul devine sufocant, o plăcere tortură care mă duce în Iad,

Iar pielea mea se transformă în alfabet Braille.

Parcă împrăștii un praf magic în aerul meu,

Care îmi alterează simțurile și eclipsează gândurile.

Nu știu să mai pun frână în emoții,

Iar imaginația mi se mută până la punctul final.

Tu nu ai ce căuta în viața și mintea mea,

Ești prea complicat și alunecos,

Îmi dai aripi să fiu tot ce vrei, ori de câte ori vrei,

Îmi canalizezi energia spre ceva fără limite,

Să fiu ceea ce vrei.... atunci când vreau eu.

Nu vreau să spun ”te iubesc”, totul e mai mult decât o conjugare verbală,

Este dincolo de atingerea corpurilor, e o melodie la unison,

Prelungirea păcatului meu, șarpe, ce-mi simte toate simțurile.

Sunt față în față cu ispita din Grădina Edenului,

Pot gusta orice în afară de tine, dar totuși altceva nu vreau,

Îmi hărțuiești versurile, mă asfixiezi și nu pot spune nimic,

Iar dorințele îmi pârlesc sufletul, de parcă ar fi lavă

Și mă faci să ajung să vând și cerul.

Prea târziu să fiu absolvită de păcate,

Prea târziu să-mi mai răscumpăr păcatele,

Prea târziu să le mai mărturisesc,

Nu mai pot cere nici clemență, căci și pentru asta e prea târziu,

Mă transform în Eva ispitită de tine, care a picat în păcat,

Savurez otrava ispitei mele care mă năucește

Și-mi cer iertare într-un ultim sărut. ~

~ Odine ~

~ Nu sunt o păcătoasă, nici o sfântă, sunt femeie ~

~ Îți simt degetele ce formează inele în părul meu,

De parcă ar executa niște mișcări de dans clasic

Și mă intoxică în cele mai calde și complete sentimente.

Simt magia, până în vârful degetelor, ca în balet,

Picioarele libere se rotesc precum firele de păr ale unui cal,

Într-un dansul sublim al libertății.

Legăturile se strâng în mângâieri care zâmbesc,

Iar noi suntem niște dansatori în pantofi bonți,

Într-o iubire care ne cântă și ne încântă în pasiune.

Ochii sunt în căutarea pielii care se încălzește,

Iar dragostea crește ca marea și îi inundă,

Mâinile caută celelalte mâini să atingă emoția,

Săruturile livrează vise, himere,

Că Paradisul chiar există, iar credința e în vise și pasiune.

Parcă Dumnezeu își pune semnătura pe drumul ăsta,

El fiind singurul capabil să creeze frumusețea unui duet,

În care unele inimi sunt balsam pentru alte inimi lovite.

Îmbrățișez un cer imaculat și plin de stele,

Iar printre aripile mele mă legăn și visez,
O excursie astrală cu un abis atârnat de buze.

Împărțim același cer, universul întreg și timpul,

Nu mai există frontiere, e o beție dependentă,

O aromă care încalcă sănătatea mea deranjându-mă mintal,

Invocând animalul din mine ce plânge de foame și dezlănțuie iadul.

Gura se bucură de momentul ăsta, chiar dacă i se oferă otravă

Și-mi vindeci rănile de foc cu foc, purificându-mă,

Un muritor de rând exorcizat de două mâini și flăcări,

Care mi-a disecat inima în două,

O jumătate a mea, iar cealaltă sclava pasiunii pentru tine.

În jarul de pe buzele tale mi se topește toată carnea,

Iar buzele mele se transformă într-un carmin de neșters,

Ador fiara din tine care îmi bântuie măruntaiele

Și mă agăț de revelația prezenței tale ce-mi cauzează carnaval în suflet.

Nu pot să stau calmă, în timp ce în interior focul își face de cap,

Deși știu că păcatul meu este binecuvântat de mâinile tale,

Inima mea bate violent și nu e nici un secret pentru tine,

Nu sunt o păcătoasă, nu sunt nici o sfântă, eu sunt femeie. ~

~ Odine ~

~ Nebunia mea se potrivește perfect cu nebunia ta ~

~ Mi-aș dori să fiu un nor trecător,

Ce cară în el zile ploioase și aer curat,

Aș vrea să am ochii tăi care să mă urmărească în Rai,

Iar dorințele tale către mine să plutească.

Mi-aș dori să pășesc spre tine cântând cântecul stelelor,

Să mă vezi un nor în zilele toride și să dispar când răsare luna.

Mi-aș dori să fiu imaginea albă a pânzei,

Pe care toți pictorii își încep capodopera,

Aș vrea să fiu ploaia care desface cerul

Și îți umplu plămânii cu mirosul de apă proaspătă.

Mi-aș dori să-ți ating pieptul într-un alt mod,

Așa cum păsările ating cerul în zborul lor,

Cum vinul atinge interiorul tău,

Să mângâi gândul, așa cum îl atinge timpul,

Aproape fără mișcare, dar aterizează în piept în formă de floare.

Mi-aș dori atât de multe pentru tine și cu tine,

Tu, cel care populezi interiorul pielii mele,

Cel care îmi recolorezi amintirile fragile.

Dar tu, să nu mă întrebi cine sunt,

Pentru că nu voi știi ce să-ți răspund,

Eu doar pictez ceea ce e în sufletul meu.

Eu sunt eu și mă ofer ție chiar dacă doare,

Pentru că doar iubirea deschide porțile,

Trece praguri și șterge durerea.

Am ajuns să te iubesc și când dorm,

Când mă trezesc, când scriu, când mănânc,

Când plâng, când râd, când te recitesc,

Când expir, când trăiesc și o să te iubesc și când am să mor,

Te iubesc în nebunia mea care se potrivește perfect cu nebunia ta,

Cu fiecare detaliu, sub cerul înstelat, cu toate flăcările ce le simt în mine! ~

~ Odine ~

~ M-ai vindecat îmbolnăvindu-mă ~

~ La noapte iubitul meu,

Să-mi lași inima pe-o rază de lună,

Să alunece în spasme în interiorul norilor,

Să plutească somnoroasă de dor.

La noapte, iubitul meu,

Să-mi culegi un braț de margarete,

De pe câmpurile nopților cu stele,

Să le sorb cu mirosul lor

Și-am să te aștept la răsăritul Soarelui.

La noapte iubitul meu, o să cred!

Corpul meu se va decupla de venele și sângele meu

Și va cânta altă arie, pe un alt ton,

Mă voi transforma în stalactite și voi dizolva tot,

Dar tu să-mi fii semaforul spre fericire,

Bula de iubire într-un univers plin de tristețe.

La noapte iubitul meu,

Timpul nu va mai conta,

Iar singurul bilet spre zbor,

Vor fi aripile inimii.

La noapte luminile cerului,

Mă vor goli pe dinăuntru

Și-mi vor lăsa arsuri pe brațe,

Cicatrici pe piept de la explozii,

Căci noaptea tu îmi dai magie

Dizolvată în picături de cristal.

Nu sunt altceva decât un șemineu

Care trosnește plin de cărbuni încinși,

Fără tine nu eman nimic,

Sunt doar un decor în noaptea.

La noapte bărbatule, băiat din tine,

Să-mi scrii istorii, o operă fără sfârșit,

Căci ai redeschis jurnalul inimii mele,

Devenind un pod de nisip ce face legătura

Între cele două mări imense din mine.

La noapte iubitul meu,

Să rămâi lângă mine până dimineață,

Doar atunci Soarele îmi va arăta,

Că tot ce s-a întâmplat nu a fost doar un vis frumos.

Tu nu știi, dar dorința de a te vedea mă usucă,

E ca o săgeată în gât sufocându-mă,

Căci deși tot ce simt e un medicament,

Mă împinge de la cea mai mare fericire,

Spre cea mai profundă durere.

La noapte iubitul meu,

Să apari așa cum ai apărut, de nicăieri,

Să alini ceea ce este de alinat,

Să săruți ceea ce este de sărutat,

Să-mi dai medicamentul cu care...

M-ai vindecat îmbolnăvindu-mă. ~

~ Odine ~