~ Cine te iubește cel mai mult ~

~ Mâinile care te iubesc cel mai mult...

Nu sunt acelea care te mângâie în momente de tandrețe,

Ci sunt cele care te trag puternic

Atunci când ești pe marginea prăpastiei.

Gura care te iubește cel mai mult...

Nu este cea care te sărută în momente de dorință,

Ci cea care te ceartă atunci când greșești,

Sau are pentru tine cuvinte de încurajare când ai nevoie de ele.

Inima care te iubește cel mai mult...

Nu este cea care se complace alături de tine în nebunie,

Ci aceea care se deschide în fața ta in clipe de tandrețe

Și cea care e alături de tine la bine și la rău.

Prietenul care te iubește cel mai mult...

Nu este cel care stă alături de tine în fericire,

Ci cel care te îngrijește când ești bolnav,

Sau îți este sprijin când ai pierdut ceva drag.

Omul care te iubește cel mai mult...

Nu este cel fără de care nu poți trăi,

Ci cel care este lângă tine și nici nu știi că este acolo,

Ca o haină ce te acoperă atunci când ți-e sufletul înghețat,

Cel care îți cunoaște toate defectele și totuși te iubește. ~

~ Odine ~

~ Zâmbetele noastre nu se mai potrivesc ~

~ Inima se cutremură, pulsează și dintr-o dată încetează să mai bată.

Sunt ca o sosire care pleacă să se consume,

Tremură pentru că vede un viitor nesigur cu sentimente înfricoșătoare.

Suntem atât de puțin când ne dorim să fim, că nimic nu ne dă siguranță.

E târziu. Printre promisiuni și indecizii,

Ne-am pierdut pe străzile întortocheate.

Am uitat de călătorii, distanțe, munci, facultăți

Și nu ne-am ales decât cu o oboseală și o obligație nebună de a ne face fericiți.

Am știut că iubirile au termen de valabilitate,

Dar am sperat că a noastră nu e așa.

Am renunțat la multe și am supraviețuit mult timp în haos,

Am insistat și am așteptat mereu să te întorci de pe drumuri,

Mi-am zis că dacă eu iubesc mai mult, va fi suficient.

La naiba, că nu e așa. Dragostea nu e atât de ușoară,

Iar eu am vrut să trăiesc iubirea asta, așa am gândit,

Însă nu te-am întrebat, dacă tu ai vrut să trăiești în iubirea mea.

Și uite așa ne-am ales cu răni în stânga și în dreapta

Și vina nu este doar a ta, ci și a mea de asemenea,

Iar dacă am o vină, este aceea că am pierdut o grămadă de timp

Așteptând pe cineva care nu a fost niciodată pregătit să vină.

Iar acum e târziu, iubire...

Pentru orice, chiar și pentru noi.

Adevărul este că oricât te-aș certa, nu va trece

Și oricât aș țipa că te urăsc, e o minciună și știi bine.

Poate că nu a fost momentul potrivit pentru noi.

Este imposibil de crezut, dar chiar așa a fost.

Nu trebuie să ne pară rău, dar nici să mai trăim în confuzie,

A fost diferit ceea ce a fost, dar au fost date prea multe șanse,

Iar acum e momentul să închidem ușa cu grijă și să ne asumăm responsabilitatea.

Nu e cazul să sfârșim gândindu-ne la ce a fost rău sau bine,

Dacă a fost sau nu decizia corectă,

Însă cert este că la început a fost dragoste,

Iar după multele șanse care ți le-am dat, a fost atașament.

Dacă a fost dragoste și mai este dragoste între noi,

Trebuie doar să ne păstrăm calmul și să așteptăm,

Pentru că dacă e așa, ea va găsi drumul spre casă, înspre noi,

Însă dacă nu, să ne zâmbim unul altuia 

Și să înțelegem, că zâmbetele noastre, nu se mai potrivesc. ~

~ Odine ~

~ Tu ești flacăra păcatului ~

~ Tu ești melodia fatală,

Instinctul meu animalic,

Ești cuvântul interzis,

Nevinovăția mea pierdută,

Otrava mea de moarte,

Poezia mea irațională,

Ești fiara neînfricată,

A sufletului meu adormit.

Știi cum să te ridici la rugăciunea mea,

Știi să mă provoci la cădere liberă,

Să simt acel sentiment de levitație,

Mărturisind cel mai dulce păcat care-ți poartă numele.

Ești indispensabil pentru buzele mele care se joacă cu ale tale,

Indispensabilă atingerea ta pentru ca inima mea,

Vocea ta pentru a avea aripi să zbor,

Prezența ta să mă simt în viață.

Ești misterul indescifrabil

Pasiunea mea incontrolabilă

Ești vraja sacră

Incertitudinea sorții mele

Frumusețea ireproșabilă în lumea mea de unică folosință,

Tu ești flacăra păcatului

Pentru inima mea îndrăgostită. ~
 ~ Odine ~

~ Vreau să simt o iubire sferică ~

~ Vreau să simt o iubire sferică,

Cu un sentiment rotund,

Să nu-mi fie teamă că mă vor răni marginile.

Vreau o dragoste nebună, lunatică ...

Să fie mai mult decât întuneric,

Mai mult decât să îmi înghețe aripile,

Mai mult decât să simt că se sting stelele.

O iubire care este mereu acolo... și strălucește,

Să nu mă înece în timpul nopții,

Atunci când îmi este dor.

Dacă nu îmi poți dărui asta, du-te,

Cât încă nu este prea târziu pentru a merge spre un vis nebun,

Să mă sperii singură, atunci când o să simt ecoul inimii care bate în mine.

Nu pot aștepta să aud, cât încă mai am timp,

Să intru în adâncul sufletului meu și să mă găsesc,

Să îl apuc de mână și să îl duc mai departe,

Ori de câte ori neliniștea și incertitudinea îndrăznesc să-l apese.

Vino și spune, sau du-te și nu mai spune nimic

Și voi prefera să închid ochii și sertarele inimii,

Să număr până la zece și să zâmbesc

Să păstrez ceea ce a fost frumos cu iubire,

Pentru atunci când o să simt că mă voi prăbuși. ~
~ Odine ~

~ Iubirea nu ne aparține, dar dacă nu e pentru noi devine o față udă și sărată ~

~ Se spune adesea că o nouă iubire este leacul pentru dezamăgirilor din trecut.

Eu nu pot crede asta pentru că dragostea nu este o boală, deci nu are nevoie de vindecare.

O nouă dragoste găsește un alt cântec al inimii unde va încerca să crească

Dar cea dintâi dragoste are locul garantat în altă piesă.

O dragoste nu este ușor de găsit așa cum găsești în fiecare dragoste o inimă senilă,

Dar din păcate o iubire mare nu prea mai lasă loc la prea mult spațiu în minte și inimă.

Chiar dacă iubirile mor, nu le poți muta în apartamentul prieteniei,

Pentru că puterea inimii, se îndoiește de competența creierului.

Experiența iubirii este ceva prin care toți am trecut, într-un fel sau altul,

Cu suferințe mai mici sau mai mari.

A suferi în dragoste uneori e un rău necesar și de mare ajutor,

Căci după ce trece, ne face să iubim mai bine, să alegem mai bine,

Să evoluăm mult mai frumos ca om

Și să realizăm câte gesturi prostești am făcut în numele unei așa zise iubiri,

Dar dacă atunci nu am fi fost niște proști, astăzi nu am fi mult mai bine.

Iubirea nu e ceva care te face să te simți înghesuit în tine, aia e pasiune,

O pasiune atât de puternică, încât te împiedică să te oprești.

Pasiunea nu poate fi provocată, ea se naște spontan,

Dar te consumă enorm, iar energia consumată nu poate fi resetată.

Fiecare cicatrice lăsată de un sfârșit de pasiune, cere o dragoste calmă.

Iubirea se întâmplă atunci când pasiunea vorbește în tăcere.

Nu trebuie să fugi de pasiune, dar să nu îi dai posibilitatea de a se transforma în durere,

Însă dacă inima ascultă motivul pasiunii, aceasta ar putea avea o viață lungă și s-ar transforma în iubire adevărată.

Iubirea nu ne aparține, dar dacă nu e pentru noi devine o față udă și sărată

Și care se amestecă pe parcurs cu suferință amară,

Așadar tot ceea ce faci și în ce faci trebuie să fie iubire.

Să fie iubire la micul dejun, cu cafea pregătită cu afecțiune,

Să fie iubire în despărțire cu îmbrățișări, pocăință și drăgălășenie,

Să fie iubire, atunci când vrei să renunți, dar celălalt te face să încerci din nou,

Să fie iubire chiar și atunci când ai obosit, ea fiind combustibilul pentru a merge mai departe,

Să fie iubire în toate săruturile, deoarece pupicii au devenit ceva banal,

Capabile să atingă sufletul și să reînvie o inimă care nu mai bate în același fel,

Să fie iubire și în rănile provocate de iubirile din trecut, pentru că asta arată că inimile vor fi în stare să se vindece,

Lasă să fie iubire, chiar și în somn, când îți invadează visele și te fac să zbori,

Căci nu există iubire care te trezește și te face să re ridici dintr-un pat rece dimineața,

Să fie iubire în orice moment al zilei

Și mai presus de toate, să fie o iubire suficient de puternică, ce te face să te întorci înapoi. ~

~ Odine ~

~ Nu vreau timpul tău, ci dragostea ta ~

~ Nu știm dacă mâine este valabil pentru noi.

Nimeni nu știe ce viitor are, sau ce va urma.

Nu există ceva sigur, decât eventual speculații,

Dar nici o certitudine.

Iar dacă asta ar fi ultima noastră noapte împreună,

Tot te voi iubi cu tot ceea ce sunt,

Iar dacă mâine am să fiu trecutul tău,

Asta să fie ultima amintire a noastră,

Pentru că în măsura în care eu pot, voi fi îndrăgostită de tine.

Încerc să te fac să înțelegi cât de mult însemni pentru mine azi,

Cât de important ai fost și ești și că așa vei rămâne așa.

Aș putea schimba multe, aș putea să mă prefac că nu văd nimic,

Că toate sunt perfecte așa cum sunt, dar nu pot că nu asta sunt eu

Și nici tu nu mă cunoști așa.

Aș putea face toate schimburile comerciale de dragoste,

Să transform iubirea în prietenie,

Să vorbim verzi și uscate, să ne consolăm cu fraza ”așa a fost să fie”,

Iar dacă o să ne oprim să ne gândim la ce s-a întâmplat,

De ce ne-am despărțit, vom realiza că poate nu am petrecut prea mult timp împreună.

Dar, dacă astăzi ai putea să-mi oferi doar timpul tău,

Dragul meu, cu timpul nu aș avea ce să fac,

Căci am nevoie de dragostea ta, nu de timpul tău.

Pentru dragoste, ai nevoie de timp,

Nu de vizite care trebuiesc făcute din obligație,

De cuvinte aranjate frumos pentru a suci o minte,

Sau de îmbrățișări care să înfierbânte un trup făcut din carne.

Vreau iubirea ta, o vreau înapoi ca și cum n-am vrut nimic în viața mea,

Vreau iubirea care îmi hrănea visele ,

Vreau să te simți prin venele mele,

Vreau mai mult decât atingerea ta caldă.

Tot ce am acum este timpul, timp care nu mă ajută la ceva,

Nu mă încălzește cu nimic și nu îmi alină sufletul,

Așa că nu vreau timpul tău, ci dragostea ta,

Căci de ea am nevoie, nu de timpul tău,

Iar dacă asta nu îmi poți da, nu pot să fiu aici,

Pentru că nu ai fi nici tu aici și nu am fi noi. ~

~ Odine ~

~ Eu nu te-am pierdut, te-am lăsat doar să te găsești ~

~ Nu sunt un terapeut, dar îți pot fi mai mult de atât.

Nu intenționez să-ți rezolv problemele sau traumele din trecut,

Nu intenționez în schimb să-ți fiu superioară, sau să îți dau lecții de morală,

Dar vreau să îți vorbesc de la egal la egal, eu femeie, tu bărbat,

La urma urmei în fața morții și a lui Dumnezeu suntem egali.

Pot fi omul prezentului tău, a viitorului, iar patul nostru nu este o canapea,

Și nici un altar de spovediri și căințe.

Nu ai acceptat rolul pe care am vrut să ți-l dau de ”ex”,

Pentru că nici tu nu ești atât de pregătit să renunți la mine.

Cea mai mare greșeală a cuplurilor, este aceea de a își uita greșelile

Iar de aici se pot naște multe, inclusiv gelozii.

Un cuplu care se iubește își întâmpină greșelile cu capul sus

Și încearcă să își explice de ce nu a funcționat relația și care sunt punctele ei slabe.

A trebuit să învăț cum ar fii să te las să fii un ”ex”.

Ploaia a trecut, ceasul a trecut, trenul a trecut,

Dar nu a trecut dorința, afecțiunea nu a trecut

Și am realizat că nu te-am pierdut, te-am lăsat doar să te găsești.

Te-ai găsit rătăcind prin toate paturile și aventurile vieții,

Prin așternuturile unor hoteluri ocazionale,

Unde femei căsătorite te-au folosit ca pe o bucată de carne

De atâtea ori, în experiențe care nu te-au ajutat să fii diferit,

Ci poate mai ”tăvălit” sufletește, în iubiri fără valoare.

Deși mi-ai reproșat că eu nu am făcut nimic, așa a fost,

Eu nu te-am oprit niciodată cu nimic să faci asta,

Tot ce am făcut a fost să te iubesc în continuare,

Să am răbdare, investind într-o iubire neîmpărtășită,

Furându-mi liniștea, pacea și somnul.

Vezi tu dragul meu, dragostea este pentru cei puternici,

Pentru cei care știu că în drum vei da de alți oameni

Că te vei poticni și vei avea de învățat multe lecții,

Dar nu te vei opri niciodată și nici nu vei da bir cu fugiții

Și mai presus de orice, vei învăța să recunoști adevărata dragoste.

Nu este ușor, din contră, pot spune că sunt momente,

În care Iadul seamănă perfect cu viața pe care o duci,

Că noaptea nu e destinată odihnei sufletului și a trupului,

Iar dorul un instrument de tortură, menit să te ducă pe culmile disperării.

După un timp cel de pe urma căruia suferi se întoarce, alteori dus rămâne,

Însă în toată experiența asta, înveți să te găsești pe tine și să ajungi un alt om.

Eu nu te-am pierdut, ci te-am lăsat să te găsești, deși încă nu ai reușit,

Dar mereu vii cu bucățele din tine, pe care le tot aduni la mine

Și îmi ceri să le păstrez și să le țin în siguranță în locul tău.

Eu nu fac decât să îți arăt calea spre adevărata dragoste,

Să îți fiu iubit, prieten, terapeut, să te învăț cum se iubește,

Dar și să te critic, sau să te trag de mânecă atunci când te rătăcești din nou. ~

~ Odine ~