~ Jucători care se joacă cu iubirea, până fug din cărți ~

      ~ Este ciudat cum în ziua de astăzi dragostea a devenit ceva atât de banal, de parcă ne-am duce să o cumpărăm de la magazinul din colț, sau de la supermarket, în cutii de conserve sau în cutii de ciocolată. Dar nu se vinde cu respect, înțelegere și comuniune. Oamenii se îndrăgostesc și se dezîndrăgostesc la fel de repede și des de parcă s-ar schimba de haine. A iubi a ajuns ceva mai ușor ca a dori o zi bună.

      Vezi pe rețelele sociale cum se formează cupluri zi de zi, săptămână de săptămână și apoi după puțin timp, aceleași cupluri se despart ca praful în vânt, după atâtea jurăminte eterne și declarații copleșitoare, sentimente care se confundă între vanitate, pasiune și satisfacție a ego-ului.

      Relațiile sunt superficiale, pentru că toată lumea vrea o curtare perfectă, numai frumusețe, dar nu totul e perfect și nu toată lumea e pregătită să iubească. Vrei o iubit(ă) frumos(-asă), dar care nu te respectă? Sau pe cineva bogat, dar pe care nu îl iubești? Vrei o iubire perfectă, așa cum are prietenul tău? Mai întâi de toate trebuie să gândești asa ”vrei loialitate? devino câine”, ”vrei romantism? cumpără o carte”, ”vrei iubire fără măsură? caut-o la părinții tăi”.         

      Oamenii nu mai știu să facă distincția dintre pasiune și iubire adevărată, ei cred că iubesc, dar dacă găsesc o persoană ”mai interesantă”, devin brusc disponibili. De fapt oamenii au ajuns să trateze iubirea ca pe ceva de unică folosință, ca un produs ieftin pe o piață ieftină. Adevărul este că o relație fericită înseamnă înseamnă respect, acceptare a defectelor, să învețe arta a trăi acceptându-le, a te dărui în totalitate și să te gândești la celălalt înaintea ta, sau cel puțin pe același nivel cu tine și să înveți să trăiești cu tine și cu monștrii tăi interiori.

      Într-o lume superficială, a căuta dragostea în profunzime a ajuns o adevărată nebunie, aproape o crimă. Lumea a ajuns să îi invidieze pe cei care sunt imuni la bunătate și sentimente pure și să îi blameze pe cei care se afundă într-o iubire cu toată ființa lor. Cei care fac asta ajung să trăiască cu răni adânci, suferind și ajung să creadă că sentimentul de iubire nu există cu adevărat. Iar ceilalți trăiesc și ”iubesc”, fără nici o preocupare pentru celălalt și fără remușcări sau sentimente de vinovăție că s-au jucat cu inima altei persoane, cu un egoism exacerbat, dar ei se numesc ”oameni liberi”. Aceștia sunt acei jucători care se joacă cu iubirea, până fug din cărți. 
      Sentimentele de dragoste nu se cumpără și nici nu se vând. Nici scump, nici ieftin, ele se dăruiesc, dar nu gratis. Este un schimb de iubire și sentimente, de emoții și trăiri.~

~ Odine ~

~ Fiecare început vine după sfârșitul altui început ~

      ~ Știi dragul meu, iubesc felul în care vezi tu partea frumoasă a lucrurilor, de a vedea posibilități acolo unde nu e decât mizerie și întuneric. Zâmbetul tău plin de speranță mă face să cred și să sper că într-o zi speranța, va face parte și din viața mea. Ai acea lumină specială a ochilor care nu au fost niciodată răniți în inimă, dar care a lovit fără inimă.

       Ai darul de a spune lucruri potrivite la momentul potrivit, de altfel, tu spui tot ceea ce ar vrea o femeie să audă de la un bărbat, care să o facă să se simtă specială. Problema este că aceleași fraze le-au auzit toate femeile care au trecut prin viața, inclusiv eu, așa că te rog nu da vina pe mine dacă eu nu le mai cred. Aș putea folosi și eu fraza asta ca un clișeu, ”nu ești tu de vină, ci eu”, dar adevărul este că tu ești de vină și nu eu. Da, e vina ta că nu le mai cred. Niciodată nu am fost bună la deghizări, dar am învățat să-mi ascund sentimentele pentru că e o necesitate absolută.

       Va veni momentul în care vei bate la ușa inimii mele sau vei suna să intri, dar nu voi mai deschide și nici nu îți voi oferi o ceașcă de cafea, să te întreb ce-ți mai face inima, sau ceva de genul ăsta. Nici nu vreau să te las să aștepți. Așa că poți pleca de acum și să îți iei și inima cu tine, pentru că știu că vei avea nevoie de ea atunci când vei găsi o ușă deschisă, sau o femeie care e dispusă să te creadă și să îți pună inima la picioare.

       Se spune că dragostea, înseamnă a învăța să te joci singur și apoi să aștepți pe cineva să vină alături de tine, să-ți țină companie. Să înveți să te joci mai întâi cu propria inimă, apoi cu o altă inimă care o întâlnești, pentru că joaca cu sentimentele altora nu e un loc pe care să îl abandonezi, după ce te-ai plictisit.

       E adevărat că nimeni nu e perfect și dacă te uiți la fotografiile de pe rețelele sociale, vei realiza că nu e nimic interesant de văzut aici. Persoana aia cu zâmbet frumos pe care o vezi în fotografiile vechi, e plecată și nu se mai întoarce. E plecată să învețe să se prețuiască, să se cunoască pe ea și să nu mai pună pe nimeni altcineva pe locul întâi.

       Așa că nu mai aștepta să se întoarcă la tine. A învățat suficient, încât să știe să nu mai primească pe nimeni în casa sufletului ei înainte de a face curățenie. Acum este închis, pentru că fiecare început vine după sfârșitul altui început. ~

~ Odine ~

~ Trebuie să pierzi ca să crești ~

     ~ Îți știu durerea pe care o simți acum. Știu că îți consumă fiecare secundă din zi și toate gândurile tale, ca și cum nu ar mai exista nimic dincolo de ea. Dar am vești bune pentru tine, chiar dacă pare un clișeu pe care ți-au mai zis-o cu siguranță și alții: va trece. Va trece și te vei întreba într-o zi ”cum de am putut să sufăr atât de mult?”.

     Mai știu că atunci când a plecat ai simțit că lumea ta s-a prăbușit și că o astfel de durere a fost ca o mie de lame care ți-au tăiat ființa în secunda aia și că nu vei putea suporta pierderea. Dar să știi ca a trebuit să pierzi, pentru a afla cine ești cu adevărat. Trebuie să pierzi uneori pentru a descoperi o mulțime de tine însuți. Să descoperi bucuria de a zâmbi tot timpul din suflet, de a dansa până nu îți mai simți picioarele, să te delectezi cu filme și să constați că inima ta este generoasă și ai p capacitate imensă de a ierta.

      Dar să nu reduci la minim ceea ce simți, deoarece să știi că e puternică. Și să nu aștepți ca timul să vindece totul, pentru că nu va fi așa, el mai înmoaie un pic lucrurile, dar ajutorul principal vine de la tine.

        Vor intra în viața ta mulți oameni, vei călători și vei învăța cum să te descurci să mergi și singură pe propriile picioare, fără a avea nevoia de a te simți ținută de mână. Și o vei face foarte bine, chiar dacă acum ai impresia poate că e cea mai mare tragedie din viața ta, pentru că ești o persoană puternică, mai puternică decât crezi că ești. Un timp vei suspecta totul de nesinceritate, dar după toate astea vei știi exact ceea ce ai de făcut în viață.

      Vei înțelege o dată pentru totdeauna că nu îți poți pune viața în mâinile altei persoane și nici nu poți depinde sufletește în totalitate de ea. Vei știi că e responsabilitatea ta de a face fericirea ta ca fiind unică. Netransferabilă. Nu că dragostea este o greșeală, dar că fericirea ta nu depinde de persoana iubită, ci de tine. Oamenii vin și pleacă, tu nu poți să mori o dată cu plecarea lor.

      Dragostea nu e un joc de puzzle, în care tot ceea ce ai de făcut este să te duci să cauți piesa lipsă din tine. Dragostea înseamnă a găsi pe cineva, care să te facă să te simți preaplin. Că să înțelegi asta a trebuit să pierzi. Să pierzi o parte din tine, ca să găsești mai multe părticele din tine care te vor ajuta să evoluezi. A trebuit să pierzi ca să crești. ~

~ Odine ~

~ Pe piele, sub piele ~

~ Dragostea este atunci când ne atingem sufletul unul altuia,

Când ne simțim prezența de la kilometri distanță.

Dragostea este când îți savurez numele

Și știu că toate căile m-au dus la tine, în brațele tale,

Când în vocea ta recunosc toate sinonimele iubirii

Când toate gândurile mele sunt vise interzise cu ochii deschiși,

Dar de care e imposibil să scap, căci tu ești în ele.

Pielea ta pe trupul meu este un sentiment unic ... 

Acel sentiment care mă face să mă simt completă...

Bucata de carne care lipsea din corpul meu,

Pielea ta pe pielea mea e cea mai frumoasă rochie de seară.

Îți propun o excursie pentru a naște o poem,
Un tur prin locurile vaste din mintea mea,

Chiar dacă subiectul trup nu va lipsi din context,

O călătorie despre cum ar arăta pielea la asfințit,

Mirosind a mare, a valuri, transparentă, sensibilă,

Despre cum ar arăta pielea în timp ce ar visa

Sau ar respira prin toți porii.

Pe pielea mea păstrez comoara care-mi dă zâmbetul,

Sub pielea mea trăiesc amintiri ascunse ca sub o perdea de ploaie,

Dar care rodesc cu fructe de iubire.

Pe piele am un altar construit exclusiv pentru tine,

Cu esență de fericire și iasomie albă.

Sub piele ascund dragostea mea pentru tine,

Ca tu să nu auzi niciodată întunericul plângând de singurătate.

Pe piele am experimentat bucuria și tristețea,

Sub pielea mea mor atunci când îți simt lipsa,

Căci urmele tale pe pielea mea sunt urme pe suflet,

Urme ale trecerii tale prin inima mea,

Ale unei magii care transportă emoție până în vârful degetelor,

Și care face să răsară rouă de lacrimi în ochi,

Proprietarul inspirației mele și al muzicii mele interioare. ~

~ Odine ~

~ Pâlpâim în sincron ~

~ Pâlpâim în sincron domnul meu de foc,

Plăcerea mea care arde și mă face să cad în ispită,

Hai să zburăm oriunde, căci nu avem loc pe pământ

Când simțurile devin fluorescente și ne prefacem în stele.

Balansul corpurilor noastre se arcuiesc în zbor geometric

Și respirăm pe părțile laterale, să ne găsim echilibrul,

Bătăile inimii tale penetrează pieptul meu

Iar ochii văd orizonturi infinite, dincolo de tăcerile din vise.

Sunt un potir care arde și vrea să rămână în mâinile tale,

În mâinile unei entități care stârnește în mine mareele

Și eu încerc să înot prin valuri de iubire

Dar mă înec, mă înec în traseele de foc ce le lasă valul.

Sunt picătura care alunecă încet, mângâind cu cuvintele,

Oglinda translucidă care reflectă briza privirii tale.

Lasă-ți mâinile să-mi exploreze marginile naufragiind,

Căci numai ele știu să-mi dezmierde pielea spălată de mare

Și voi deveni incandescentă și voi tremura printre stele,

Strălucind în frumusețea lunii, care tronează în pieptul meu.

Mâinile tale dansează, domnul meu,

Să dea răgaz flăcării de foc să crească și să devină violet,

Iubirea e omniprezentă și se întinde ca o liană,

Să taci, să nu spui nimic, căci ai strica toată vraja.

Ești intruziv în ființa mea, te văd și te simt peste tot

Îmi transformi tot corpul și mintea în dorință,

Îmi posezi sufletul printr-un val de pasiune,

Iar eu devin incapabilă să mai respir pentru mine.

Simt că mă odihnesc pe o pernă de nisip fierbinte

Și aș vrea să dorm, să termin visul nostru împreună

Să visez cum degetele calde creează simfonii dulci,

Iar eu dansez pe o muzică cerească ce ne însoțește.

Părăsim corpurile umane și atingem cerul în haine de foc,

Ochii noștri fuzionează într-o singură pereche,

Sângele meu devine sângele tău,

Căci nu mai suntem două ci una,

O singură flacără, o ființă de lumină și doi îndrăgostiți. ~

~ Odine ~

~ Dacă focul ăsta de plăcere este un păcat, atunci eu trăiesc în gloria Iadului ~

~ În preajma ta devin o inimă în flăcări

Și întregul meu EU devine o bucată de tine,

Aprinzi totul în preajma ta,

Cu un foc ce nu se mai stinge nicicând

Și tot ceea ce atingi se topește într-un lichid,

Ce niciodată nu mai devine solid.

Șoaptele tale sunt ca un burghiu

Care ajunge în inimă și cheamă focul,

Căci foc cu foc stinge văpaia sufletului.

Chimia asta realizează o reacție de combustie,

Iar scânteia devine explozie dintr-o dată,

Ne duce într-un foc, unde intensitatea simțurilor ard.

Dacă focul ăsta de plăcere este un păcat,

Atunci eu trăiesc în gloria Iadului

Și sunt condamnată la el pentru eternitate.

Păcatul meu, penitența și pedeapsa mea

Iar lupta cu el, este dușmanul de care sunt îndrăgostită.

Focul care mă arde și-mi răpește rațiunea,

Furtuna care îmi invadează simțurile,

Un fior în tot corpul care mă mistuie pe interior.

Ești o senzație neînfrânată, necontrolată,

Care se transformă din căldură în febră,

Până devine sentiment de arsură, care doare, ucide,

Cu palpitații de inimă care îmi imflamează interiorul

Și mă arde pe rugul pasiunii.

Am o inimă incontrolabilă

Care decide în locul meu că te vrea, 

În ciuda distanțelor, a faptelor,

Iar trupul tău care mă arde, e singurul chin pe care îl accept.

Pedeapsă și mântuire, început și sfârșit

Regatul păcatelor și împărăția slavei,

Pierzanie, dragoste, foc, orice păcat,

Amin. ~

~ Odine ~

~ Hai să gătim împreună ~

~ Bună iubitule,

Bine ai venit acasă.

Mie foame, hai să gătim împreună, vrei?

O mâncare făcută din dragoste,

Presărată cu sare atât cât e nevoie

Să hrănim foamea din noi,

Să o condimentăm exact cât trebuie

Să avem poftă să mâncăm fără să ne săturăm vreodată,

Acră cât să nu se strice niciodată

Și picantă pentru a ne gâdila papilele gustative.

La desert, hai să facem o salată din căpșuni și fructele pasiunii,

Suculentă cât să potolim setea de iubire.

Să ne așezăm la masă, față în față,

Să gustăm din mâncare privindu-ne în ochi.

Să luăm fiecare ingredient și să îl savurăm pe îndelete,

Să-l mestecăm și să îi simțim toate calitățile,

Căci așa ne va sătura trupul înfometat de iubire.

Nu prea grăbit, căci nu am mai putea simți decât o saturație rapidă,

Și nu ne-am mai bucura de tot amestecul de arome și gusturi,

Dar nici prea încet căci s-ar răci și atunci gustul nu ar mai fi același.

La final hai să ne îndulcim cu salata de fructe,

După ce au fost lăsate să își îmbine aromele împreună,

Să-și lase parfumul și zeama unul altuia,

Exact ca două buze care se sărută perfect.

Acum ne-am potolit nevoia trupului,

Hai să ne odihnim sufletele unul lângă altul,

Să bem un ceai din arome afrodiziace

Și să ne vorbim câte-n lună și în stele.

Îmi place când îmi odihnesc capul pe pieptul tău,

Ritmul inimii tale îmi dă pace,

Te simt mai aproape decât ești pentru că se îmbină perfect cu ritmul inimii mele

Și asta îmi face genele să râdă

Și să se își dorească să se sărute împreună,

Ducându-mă lin în lumea viselor.

Bună dimineața iubitule...

Hai să ne bem cafeaua împreună

Căci toate poveștile de dragoste încep dimineața cu o cafea.

Avem în față o zi lungă, în care o să îmi fie dor de tine,

Dar voi sta cu gândul toată ziua la clipa în care vei veni acasă,

Să gătim împreună. ~

~ Odine ~