~ Ucide-mă, oricum nu aș putea trăi fără tine ~

~ Cuvintele se îngrămădesc în tăcere,

Dar țin să țipe frenetic în jurul inimii,

Șoapte pasionale sughit jalnic până la lacrimi,

Iar visele construiesc castele cu vieți perfecte.

Torționarul meu are gusturi rafinate

Și e atât de capabil să-mi zdrobească inima și sufletul,

Pentru că nu-mi înțelege lanțurile pe care tot el mi le-a pus

Și nici cuțitul cu care face pe sculptorul cu inima mea.

Nu le mai strânge atât de puternic și lasă-mă să respir,

Căci pulsul meu depinde de tine,

Eu râd, dar lacrimile mele sunt pentru tine,

Dansez, dar muzica cântă pentru tine,

Gândurile mele se sparg în minte pentru tine.

Și ai grijă cu cuțitul ăla,

Pe care îl învârtești pe lângă inimă,

Ai greșit de atâtea ori în joacă

Și ți-a scăpat cu, sau fără intenție rănind-o.

Ai putea în joaca asta a ta de copil,

Să o ucizi și să moară tocmai din iubire.

Nu pot spune tot ce simt,

Cuvintele rămân blocate în gât,

Am nevoie de tine și o spun nu doar în cuvinte,

O spune inima care vrea să se împreuneze cu inima ta

Și amândouă să creeze cele mai bune poezii.

Atunci timpul se oprește în brațele tale

Și câteva minute sunt capabile să dea sute de amintiri,

Ca niște ferestre pentru suflet.

Cât de ușor mă faci să uit de tot,

Cu doar câteva gesturi,

Cât de ușor mă transformi din eu, în străina care seamănă cu mine,

Cât de ușor mă treci prin zeci de stări,

În care nu mai știu să mă potrivesc

Și-ajung să nu îmi pese că străina din mine face pe dos de cum spun,

De cum aș vrea să acționez.

Eu vreau să fug, ea mă trimite la tine,

Eu vreau să țip la tine, ea îmi spune ”taci”,

Eu vreau să îți spun ”pleacă”, ea îți spune ”vino”.

Și-așa, o las să facă ce vrea ea,

Să nu-mi mai pese de mine, de ce se va-ntâmpla cu mine

Și nici de lanțurile cu care mă strângi,

Nici de cuțitul din mâna ta,

Mă las pierdută ca o pradă în fața gusturilor tale rafinate....

Că nu-mi mai pasă de mine,

Ucide-mă, oricum nu aș putea trăi fără tine. ~

~ Odine ~

~ Vreau o dragoste gratuită ~

~ Dragostea a ajuns să însemne o monedă,

Care cât timp este cumpărată sau vândută, ”există”,

Și pe care o introduci în tonomatul cu muzică,

Pentru a primi versuri dulci, dar fără sentimente.

A ajuns un produs de marketing, cerere și ofertă

O dorință de a iubi și a fi iubit contra cost,

Iar cu cât cererea este tot mai mare,

Ofertele sunt din ce în ce mai variate.

Ajungi să cumperi iubirea de la vânzători ambulanți,

Să o găsești ambalată în cutii colorate,

Cu fundițe și staniol care îți fură ochii și inima,

Dar în interior nu este altceva, decât un arlechin machiat hidos.

Mi-e dor de dragostea aia gratuită,

Cea care nu costă nimic,

Pe care o poți găsi într-un zâmbet larg ce te așteaptă în parc,

În spatele unei uși închise pe care tocmai o descui,

Dimineața sub aburul unei cafele aromate și în așternuturi cocoloșite,

Sub o umbrelă pe o ploaie torențială,

Sau pe buzele înghețate în cel mai cumplit ger.

Mi-e dor de oamenii care știu să iubească gratuit,

Da, oamenii ăia care nu cer nimic, dar dăruiesc mult,

Nu cei care vând nimicul, pe bani grei și sentimente.

Mi-e dor de oameni frumoși cu ochi care sclipesc,

Cei care nu au nevoie de cadouri pentru a iubi

Și nici un portofel gros pentru a fi iubiți.

Mi-e dor să mai existe genul ăsta de dragoste,

Dragoste gratuită, dar care ține toată viața,

Care nu se numără în bani și nu se măsoară în cadouri,

Ci în clipe fierbinți și amintiri de neuitat.

Nu vreau să cumpăr iubire, așa cum nici să o vând nu vreau,

Vreau o dragoste gratuită, fără valoare materială,

Vreau o dragoste scrisă în stele și în inimă,

Nu cu lacrimi, ci cu nopți cu trupuri contopite.

Nu am să te cumpăr, am să te iubesc pe nimic,

Iar de nu-mi vei vrea iubirea asta gratuită,

Nu pot să-ți spun decât un singur lucru:

”Să de Domnul să iubești în viața asta pe cineva,

Așa cum te-am iubit eu pe tine

Și să fii iubit, așa cum te-aș fi putut iubi eu.” ~

~ Odine ~

~ Singurul argument ~

~ O să-mi controlez teama asta de a te pierde,

Prin a mă ghemui în umbra rugăciunilor mele,

O să pășesc în camera mititică a credinței

Și voi cere ca orice ar fi, să fii fericit chiar și departe de mine.

E clar că am eșuat în iubirea asta,

Deși o trăiesc prin toți porii și crește ca o liană în mine,

Se agață tot mai puternic de inima mea

Și se încolăcește ca un șarpe constrictor până la sufocare.

Mă uit cu toată duioșia spre tine

Și mă străduiesc să fii tu Raiul meu, puternic, liber.

Uneori simt absența ta ca o palmă care îmi comprimă pieptul,

Adică acel sentiment de abandon,

Care pare imposibil de trecut de cele mai multe ori.

Se spune că timpul schimbă totul,

Doar că tot simt că dacă a aș înceta să te iubesc aș muri.

Și iată-mă cum încerc să-mi demontez sufletul,

Să arunc ceea ce nu vrei de la mine și ceea ce mă dărâmă.

Decapitată de indiferența iubirii ăsteia,

Încerc să uit, dar nu pot scăpa de dragoste,

Nu pot șterge râurile de scrisori pentru tine,

Deși nu vreau, nu mă pot opri din a le scrie,

Pentru că am nevoie să fac ceva, să evit să mor de durere.

Vreau nebunia asta de iubire chiar dacă mă usucă

Și deși mă învârtesc într-un cerc vicios,

Vreau să iubesc fără măsură 24 din 24 de ore,

Să las sentimentele astea inutile să creeze iluzii

Chiar dacă nu am nici o scuză în fața altora,

Singurul argument care îl am în apărarea mea,

Este acela că te iubesc, în ciuda tuturor norilor de ploaie,

Pentru că ești raza mea de Soare care îmi face să strălucească

Și cel mai întunecat colț al sufletului meu. ~

~ Odine ~

~ Azi demisionez ~

~ Azi îmi dau demisia.

Ce ciudat durere dă demisia,

Care stagnează în centrul creierului

Și plonjează cu plăcere ca un pumnal în amintire,

Scormonind în rănile cu numele tău.

Ce ciudată culoare îți dă senzația asta,

Care te forțează să închizi ochii în fața golului dinaintea ta.

Dar mai rău sună ciocanul, care lovește în urechi cu sunetul muzicii,

Ce înainte de făcea să tresari de dragoste și plăcere.

Capitulez și-mi dau demisia din tot ceea ce se numește ”iubire”,

Căci în fața mea, se întinde o ceață, care mă face să mă îndoiesc de orice.

Aiurea senzația din partea stângă a inimii,

În care demisia asta lovește cu piciorul

Și pe care nebunia încearcă să o salveze,

Cu lacrimi care le ține până în gât, ca apoi să explodeze.

Ai fost dragoste atât de otrăvitoare, 

Iar eu te-am ales înainte de a înceta să exist. 

Ai fost totul pentru mine, cu frici și erori, 

M-ai cunoscut cu ochii plini de lumină și de lacrimi,

Cu brațele-mi pline de căldură și sărutări care dădeau pace,

Dar nu ai știut cât de mult mi-am dorit să fiu înțeleasă,

Cu toată nebunia și dorința de a te vrea doar pentru mine.

Ai fost visul cel mai viu și slăbiciunea mea,

Unguentul pentru suflet care a devenit otravă

Și ai transformat totul în ceva otrăvitor.

Cu toate astea tot te iubesc, 

Te iubesc în felul meu, 

Te iubesc ca un nebun care își acceptă nebunia, 

Te iubesc până la sfârșit,

Dar tot demisionez din ”tot” ceea ce însemni tu. ~

~ Odine ~

~ Am atâtea motive ~

~ Astăzi scriu 

Pentru că nu pot atinge fiecare inch de pe pielea ta, 

Nu-ți pot gusta buzele,

Iar simțurile mele să se dezmierde cu căldura ființei tale.Scriu ... 

Pentru că este singura modalitate de a face dragoste, 

Să te sărut, să te îmbrățișez 

Să te las să mă seduci cu dorințele tale. 

Scriu pentru că te iubesc, 

Și vreau ca distanța să fie timp infinit

Pentru a imortaliza dragostea noastră.

Astăzi sufletul meu scrie versuri  pentru tine

Aromate, parfumate cu dor,  

Toate care mă duc cu gândul la tine.

Astăzi sufletul meu este plin de tine,  

De tristețe profundă care locuiește acolo

Și se sprijină doar în lumina zorilor.

Astăzi mă duc.... să continui fără tine,

Fără săruturile tale, fără visele cu tine.

Astăzi vreau să te eliberez,

Deși în adâncul sufletului meu alerg după tine,

Dar nu în momentul ăsta, acum ar fi sinucidere curată,

Să lupt pentru ceva care nu a reușit să rămână de partea mea.

Astăzi te eliberez de mine, 

Te eliberez de această dragoste,

De toată iubirea asta care a fost pentru tine

Ca un fascicul care a încetat să mai existe.

Am sute de motive să te urăsc, 

O mie de motive să te iubesc, 

Un milion de motive pentru care ar trebui să te uit,

Dar cu toate astea, rămân a ta. ~

~ Odine ~

~ Rugăciune ~

~ Pentru tine, Dumnezeul meu Atotputernic,

Domnul meu, creatorul universului,

Cel care m-ai creat pe mine ”Eva”,

Din coastele ”Adam”-ului meu,

Diavolul m-a ademenit să mușc din măr,

M-a condus spre plăceri interzise,

Am păcătuit cu mintea, trupul și sufletul,

Transformându-mă într-un rug din Iad veșnic înflăcărat

Și m-a făcut prizonieră a unei iubiri cu săruturi de mătase.

Pentru tine, Dumnezeul meu, eu o biată păcătoasă,

Cu rugăciunile și credința în tine,

Tu cel ce ai legat de spatele meu, crucea,

Să-mi bată inima puternic,

Să-ți slăvesc numele

Și să mă rog pentru că iubesc.

Îți cer să mă pedepsești pentru păcat,

Să-mi îndeplinesc pedeapsa,

Cu evlavie și ascultare.

Pentru că dragostea m-a făcut să mă rog în poezie,

Dorința de a iubi și a fi iubită,

Îți cer să mă binecuvântezi cu lacrimi de dragoste și pasiune în versuri...

Facă-se voia ta. ~

 ~ Odine ~

~ Mănâncă iubire pentru a iubi, nu pentru a fi iubit ~

~ Ți-am oferit pe masa iubirii,

Toate bunătățile cele mai sănătoase și gustoase,

Dar nu ai știut să guști din ele.

Am fost ca un restaurant de lux

Unde aveai posibilitatea să comanzi cele mai selecte mâncăruri,

Dar tu ai preferat să mănânci o pizza banală,

Cea mai ieftină și comună mâncare.

Cam așa și cu femeile din viața ta,

Ai preferat banalul și comunul,

Pentru că habar nu ai avut ce înseamnă să guști iubirea,

Fructele pasiunii, delicatesele ei,

Habar nu ai avut ce înseamnă să mânuiești o femeie adevărată,

Erai obișnuit cu cele care îți potoleau foamea pe moment,

Dar după un timp flămânzeai iar.

Doar că atunci apucai ce aveai la îndemână,

Sau ceea ce îți dădea buzunarul sufletului tău,

Ceva ieftin, ceva asemeni ție.

A găti delicatesele ce le aveai ți se păreau greu

Trebuiau combinate cu grijă,

Savurate bucățică cu bucățică și piperate pe măsură,

Iar efortul ăsta a fost mult prea mare.

Doar că, vezi tu dragul meu,

Mâncarea asta nepregătită, sau prea arsă, prea piperată,

Îți va face bine un timp, îți păcălește stomacul

Dar pe viitor nu va face decât să te îmbolnăvească.

Dragostea nu este o mâncare oarecare,

Este savoarea mâncării, gustul ei, combinarea aromelor

Și poate că necesită un pic de muncă pentru a fi gătită,

Dar nu se poate compara cu nici o ”mâncare” ce poate fi preparată de orice amator.

Poate vei spune că vrei să trăiești ”mâncând” ceea ce îți face plăcere

Însă un om care trăiește doar pentru ”mâncare”

Și nu ”mănâncă”Să pentru a trăi,

E semnul că ”mâncarea” este singurul său mod de a trăi,

Că se consumă prin sex pentru a fi iubit

Și nu iubește pentru a face dragoste. ~

~ Odine ~