Odine With Love

Odine With Love

duminică, 10 ianuarie 2016

~ Nu trasforma în ură, ceea ce odată a fost dragoste ~

~ Sincer, nu știu cum să încep textul ăsta
Și mărturisesc că este dificil să-ți scriu, dar este necesar.
Te-aș ruga să nu transformi dragostea,
Grija sau orice alt sentiment frumos într-unul de furie, supărare sau ceva similar.
Totul e stabilit. Ne urmăm viețile și ne raportăm la alții.
Viața merge mai departe și nu doar pentru tine,
Așa că fii sigur că nu voi mai sta să te aștept la infinit,
În timp ce tu îți trăiești viața și apoi,
Dacă o să ai chef, să te întorci la mine.
Nu voi iubi niciodată pe nimeni așa cum te-am iubit pe tine,
Dar cu siguranță voi avea o afecțiune extrem de mare,
Și nu pentru că nu va fi iubirea menită,
Ci pentru că voi avea grijă să cultiv ceva minunat,
În nici un caz nu va fi o iubire care face rău precum a fost iubirea pentru tine,
Așa că te rog nici tu să nu cauți o alta așa cum am fost eu.
Vom respecta împreună ceea ce s-a întâmplat,
Iar dacă ai ceva să îmi spui, vreau să o faci și să fii sincer,
Însă nu mai există așteptare.
Dacă nimic nu mai funcționează între noi,
Îți doresc să întâlnești o poveste de dragoste frumoasă,
Mai frumoasă decât am trăit-o noi doi,
Așa cum și eu îmi doresc o poveste de dragoste,
Plină de pasiune și sentimente sincere.
Nu vreau ca o poveste de iubire, care în ochii mei,
A fost ceva atât de frumos, sincer și nevinovat,
Să se transforme într-un sentiment de regret sau ură.
Nu vreau să uit ce am simțit pentru tine,
Dimpotrivă, îmi doresc să-mi aduc aminte cu drag,
Așa că te rog, nu mă face să regret într-o zi că te-am iubit.
Asta este singura mea cerere pentru tine: nu transforma dragostea în ură. ~
~ Odine ~


vineri, 8 ianuarie 2016

~ Scrisoarea unui cuceritor ~

~ Știu că o să îmi spui că sunt un bărbat laș
Dar cred că aștepți din partea mea demult un răspuns.
Te voi dezamăgi întotdeauna și îmi pare rău că te-am făcut să aștepți atât,
Dar realitatea este că nu te-am dorit niciodată doar pentru mine.
Am spus multe, știu, că reprezinți o femeie specială pentru mine,
Că ești altfel decât toate femeile care le-am întâlnit,
Însă toate au fost vorbe goale și tu ai înțeles asta într-un final.
Ai crezut că poți să mă schimbi, e ok, au mai fost și altele,
Însă eu nu îmi doresc să fiu schimbat, căci îmi place ceea ce trăiesc.
Pe parcurs am văzut că nu ești genul de femeie care să vrea o aventură,
Și că vrei ceva serios, dar eu nu pot să îți ofer asta.
Știu că te-ai îndrăgostit de mine și se vede cu ochiul liber asta,
Pentru că se vede strălucirea din ochii tăi atunci când mă privești.
Ar fi trebuit să te las să pleci mai demult, să nu aștepți atât,
Să fii dispărut și să te las să mă uiți,
Dar îmi făcea plăcere cum îmi răspundeai cu toată inima.
Cred că a fost greu pentru tine prin ceea ce te-am făcut să treci,
Dar sper că toată experiența asta te-a făcut o femeie mai puternică,
Care nu va mai crede în orice vorbă aruncată de un cuceritor.
Ai crezut mereu în noi, că aș putea fi doar pentru tine,
Dar asta nu se va întâmpla niciodată, căci îmi place prea aventura.
Ești o femeie uimitoare și nu ai fi meritat să-ți fac toate astea,
Deși uneori ai crezut că nu am inimă și chiar m-am urât pentru asta.
Nu te-am meritat niciodată asta e clar, meriți ceva mult mai bun,
Un bărbat care să fie așa cum îți dorești tu, să te iubească numai pe tine.
Mă gândesc uneori la momentele noastre și îmi e dor, recunosc,
Iar dacă aș spune că nu simt nimic pentru tine, de data asta chiar aș minți,
Chiar dacă nu mai e așa cum era odată, dar să știi un lucru,
Că ești unul din cei mai minunați oameni pe care i-am întâlnit vreodată,
Care nu a raspuns agresiv la nici una din toate câte ți-am făcut,
Dar defectul tău a fost doar că ai așteptat atâtea de la mine,
Iar eu nu am vrut să îți dau nimic.
Țin enorm la tine, dar nu am vrut să fii niciodată pentru mine.
                                         Cu drag, 
                                              Cineva care te-a iubit, dar nu te-a                                               vrut pentru el niciodată. ~
~ Odine ~




joi, 7 ianuarie 2016

~ Supradoză de vise ~

~ În seri ca cea de astăzi, simt cum facem dragoste
Cu dureri infinite și noi... doi,
Ca și cum am fi murit câte puțin,
Mai plini de har, iar în minte s-a produs accidente vasculare.
Te îmbrac în cuvinte, să te dezbraci de sentimente
Și-o faci violent, aproape cu o urgență năvalnică,
Înveți fiecare loc al corpului meu pe care-l dezbraci ușor
Intoxicându-ne de sentimente fierbinți.
Privesc pentru o clipă în oglindă
Și mă lovesc de ochii tăi.
Nimic nu este ca reflexia foamei de dorință în ochi
Savurată în fiecare secundă și fiecare zâmbet grăbit
Care renaște în noi complicitate.
Ești o poezie în mâinile mele,
Care e însoțită de versete rostite încet, ademenitor.
Nu a fost moment în viața mea,
În care corpul tău să nu fie poezie pe foile mele,
În care să te mângâi cu fiecare silabă pronunțată.
Suntem singuri, tu și eu,
Și ritmul inimilor se revarsă precum zorile,
Prezentul și viitorul devine sufocant,
Iar sărutările tale mă fac să mă simt ca un acrobat pe un trapez,
Care-și dă drumul fără să-i pese că jos nu este plasă de siguranță.
Ochii mei se cocoțează ca fluturii pe buzele tale,
Iar lacrimile se scurg ca o apă dedurizată de timp,
Nu le pasă de nimic, decât de fericire.
Dezbracă-mă de tine și de amintirea verilor,
Care au trecut într-o clipă la iernile reci,
Și lasă atingerile tale să flirteze pe pielea mea,
Să-mi zguduie pământul și să-l înnobileze,
Cu dansuri ancestrale în patul plin de flăcări.
Am crezut că mai mult nu se poate iubi,
Vertijul ăsta m-a refugiat în brațele tale.
Mă simt ca Lorelay înconjurată de safire,
Totul pare devastat în jur, o tornadă a răsturnat totul,
Iar chipul meu pare transfigurat,
De la supradoza de vise și plăceri libere.
Ai fost ca un lup, iar eu... ca o lună plină.
E întuneric afară și genele se lipesc între ele....
Noapte bună! ~
~ Odine ~


miercuri, 6 ianuarie 2016

~ Te vei tăia în buzele mele ~

~ NU  a devenit cuvântul meu preferat,
Eu NU sunt cea pe care o cauți
NU sunt și NU vreau să fiu,
NU vreau să mai vorbesc,
NU mai răspund la telefon,
NU mai vreau nimic cu tine.
Încă NU pot spune de ce,
Pentru că NU mai am timp pentru rană,
NU te urăsc,
Dar NU mai vreau să îmi prelungesc durerea,
NU mai vreau să fiu mințită,
NU vreau să mai aud ”te iubesc”,
NU mai vreau să plâng,
NU mai vreau insomnii și vise deșarte,
NU mai vreau să te respir prin toți porii.
NU mai sunt dependentă de tine,
NU mă doare nimic și NU-mi mai pasă,
NU ești bărbatul de care am nevoie,
NU îmi mai este dor de tine,
NU vreau să ne mai iubim
Pentru că NU te mai iubesc,
Dar NU, NU spun adevărul.
NU mă mai căuta niciodată
Eu NU mai fac parte din viața ta,
NU mai vreau să păstrez amintiri cu tine,
Eu NU sunt cea pe care o vrei,
NU mai vreau să fiu în compania ta
Și NU mai vreau să te scriu.
NU sunt cea mai potrivită femeie pentru tine,
Dar te-aș fi iubit cu tot sufletul.
Săruturile mele sunt acum ca de porțelan,
Iar dacă te apropii prea vehement,
Vei avea riscul de a te tăia în buzele mele. ~
 ~ Odine ~


marți, 5 ianuarie 2016

~ Destinație finală ~

Am fost mereu ca un aeroport,
Pista de aterizare sigură din viața ta
~ Acolo unde coborai mereu să te alimentezi
Și-apoi plecai spre o altă destinație.
Tu ai fost un copil avion,
Mereu în căutarea unui alt tip de aeroport,
Pe care să rămâi un termen,
Dar când primeai semnale de la alte destinații,
Decolai imediat, pe orice tip de vreme.
Tot timpul ai zburat pentru oricine,
Veșnic pregătit, cu motoarele turate,
În căutare de destinații exotice și aglomerate.
Știu că îți place să-ți faci coborârea în glorie,
Acolo unde pot fi destule pasagere care să te admire,
Și nerăbdătoare să te exploreze.
Îți făce plăcere ca la oprirea ta,
Dacă s-ar putea să fie și covorul roșu,
Demn de o vedetă care a umblat în atâtea locuri,
Atâtea destinații, care mai de care mai strălucitoare,
Modernizate și căutate de persoane importante.
Pe aeroporturile unde ai aterizat,
Ai lăsat urme, dar și porți deschise,
Pentru o reîntoarcere dintr-o altă cursă,
Asta un timp, pentru că tot ținând linia ocupată,
Turnul de control îți comunica la un moment dat,
Că o posibilă decolare a ta într-un viitor, s-a anulat.
Aeroportul sufletului meu nu e unul strălucitor
Și nici nu e impunător, e doar un loc mic,
Dar care e vizitat de oameni sinceri,
Oameni care pleacă, dar se întorc la fel de curați.
Pista de aterizare care îți era destinată s-a închis pentru tine,
Însă nici nu e liberă pentru a ateriza oricine,
Pentru că nu mai vreau să fiu doar un ”aeroport”,
Ci o destinație finală. ~
~ Odine ~

luni, 4 ianuarie 2016

~ Vreau să mă simt vie ~

~ Cafeaua de dimineață seamănă mult cu tine,
E puternică, caldă, dar întunecată și amară,
Te înveți cu ea și nu mai poți trăi fără...
Aproape ca și tine.
Chiar dacă i se adaugă zahăr sau lapte,
Se mai înmoaie tăria, dar esența rămâne aceiași.
Cum mă trezesc te vreau,
Ești ca prima înghițitură de cafea dimineața.
Mă arzi și mă faci să simt că sunt în viață,
Deși știu că o să ardă, vreau să mă simt vie.
Parfumul tău crează dependență,
Și când te simt, te vreau din nou,
Să mă trezești din amorțeala simțurilor.
Când te consum în cantitate mai mare,
Îmi ești ca o adrenalină,
Te simt în inimă, prin vene,
Și bate, bate pentru tine până la durere
Și chiar și atunci tot te mai vreau,
Măcar un strop din gustul tău.
Medicul te recomandă dimineața,
În cantitate moderată,
Dar dacă ești prea puțin sunt amorțită,
Fără chef de viață, fără vlagă,
Dacă îmi lipsești de tot, 
Simt cum pulsul coboară până la limita supraviețuirii,
Dar dacă îmi ești atât cât am nevoie,
Simt că trăiesc, în orice clipă a zilei.
Am nevoie de tine la prima clipită de ochi a dimineții,
Dar vreau să mă simt la fel de vie și seara,
Înainte de a intra în tărâmul viselor,
Așa, că, te rog,
Vrei să fii cafeaua mea de dimineață
                                               în seara asta? ~
~ Odine ~


sâmbătă, 2 ianuarie 2016

~ Te-aș sorbi... ~

~ Te-aș sorbi ca pe cea mai pură apă,
După ce am rătăcit însetată în deșert
Și mi-am copt măruntaiele în focul Iadului,
 În căutarea izvorului de iubire.

Te-aș sorbi ca pe cea mai curată picătură de rouă,
Care se naște în zorile dimineții
Și aș simți cum toată mi-ar fi o sevă,
Ce mi-ar înflori toți bobocii amorțiți.

Te-aș sorbi ca pe cea mai scumpă licoare
Și te-aș numi ”tinerețe fără bătrânețe”,
Mi-aș îmbăta toate simțurile
Și le-aș lăsa amorțite în secunda de iubire.

Te-aș sorbi ca pe ultima picătură de viață
Și mi-ar fi deajuns,
Pentru că toată clipa aia, ar fi întreaga viață,
Trăită într-un preaplin de sete și de foame.

Te-aș sorbit din ochi până te-aș absorbi,
În mintea mea și doar acolo ai mai exista trăind
Și n-ai mai avea nevoie să exiști în altă parte,
Căci acolo ai avea tot universul la picioare. ~
~ Odine ~