Odine With Love

Odine With Love

marți, 10 noiembrie 2015

~ În loc să plâng, am început să fumez ~

~ Nu mai plouă. Nici vântul nu mai bate,
Dar nici vremea nu știe ce vrea,
E în curs de hotărâre.
Am nevoie să mă calmez....
Te superi dacă mă duc să fumez o țigară?
În ultimul timp semăn cu coșul unei case care fumegă,
Care arde combustibil pentru a da căldură.
Eu dau combustibil agoniei,
Îi dau tutun, să se calmeze.
Mi-am oprit robinetul de lacrimi,
Pentru că era prea obositor,
Așa că în loc de plâns, am început să fumez.
Fumul este ca o eclipsă pentru demonii minții,
Așa amuțesc brusc și intră în stare de relaxare totală.
Doar o singură apropiere de buze, doar o țigară îmbrățișată de buze
Devine mai mult decât o dependență,
Devine un ritual care evocă ascultarea iluziilor mele
Și un consilier pentru nevroza mea.
Însă cu toate astea, fumatul este reconfortant și un auto boicot
Și astăzi nu are nimic de-a face cu tine.
Fumatul este o acțiune goală care îmi calmează nevroza.
O aromă ușoară, care lasă în gură un gust amar,
Un viciu social fără consistență,
O muzică nostalgică, un prieten grijuliu.
Fumatul este tot,
O evadare necontrolată,
Un declanșator pentru minte. 
Deci, nu mă judeca,
Dacă în loc să plâng, fumez,
E viața mea,
Pachetul este al meu,
Și nimic nu mă împiedică într-o zi să mă opresc.
Dar dă-mi voie să îți explic,
Tutunul ăsta îmi face mai bine ca tine,
Chiar dacă și tu și el îmi lăsați un gust amar,
Chiar dacă el îmi distruge plămânii,
Însă tu îmi distrugi inima.
Pot trăi respirând mai încet,
Dar nu pot trăi cu bătăi de inimă încete.
Iar acum, scuză-mă,
Mă duc să fumez o țigară, să nu încep să plâng. ~
 ~ Odine ~

luni, 9 noiembrie 2015

~ Fiecare femeie este la plural ~

~ În nici o femeie nu e doar o singură femeie, ci mai multe
Și dacă am încerca să ne rezumăm la o frază, 20 de femei într-una.
Fiecare femeie este iubirea vieții cuiva, a ei însăși,
Doar ea decide care este cea mai bună culoare de păr sau coafură,
Doar cu oglinda negociază, să lase ce e mai frumos pentru a vedea alții.
Toate femeile sunt sexy, chiar și cele pioase. 
Absolut fiecare femeie are un aspect aparte care înseamnă mult pentru bărbatul care o iubește.
Fiecare femeie are instinctul matern, chiar și cele care nu au devenit mame, 
Ea are sentimente materne cu prietenii, cu iubiții, pacienții care au nevoie de îngrijire, cu un copil, cu un animal.
Fiecare femeie cântă când iubește și sclipește
Și când suferă plânge, se consumă în intimitate, apoi iese ca o învingătoare.
Fiecare femeie este super eroină zilnic, depășește temerile și insecuritatea de a fi mai aproape de ea, 
Fiecare femeie este un întreg portocaliu, un roz, un albastru, un verde, un adevărat curcubeu.
Fiecare femeie este o poetă atunci când suferă și în fiecare femeie există o exagerare.
Fiecare femeie este la plural
Și exact de asta nu există nici o modalitate de a îi prezice reacțiile ei,
Sau de a prevedea ce urmează să facă în clipa următoare, atunci când o crezi căzută,
Pentru că în fiecare din ele, trăiesc nu una, ci mai multe femei,
Care în timp ce una caută ceva, o alta fuge.
Fiecare femeie dezvăluie atunci când vrea să fie văzută și acoperă atunci când vrea să se ascundă,
"Cameleonul, nu are nimic de dezvăluit nimănui. La fel și o femeie.” ~
~ Odine ~



sâmbătă, 7 noiembrie 2015

~ Alianța nu este un inel pe deget ~

~ Alianța este un inel, însă nu pe deget,
Este sensibilitate, este energia care ne face vulcani și briza mării. 
Alianța este înțelepciunea de a decide intensitatea atingerii,
Reciprocitatea intențiilor. 
Alianța este mirosul cafelei și sărutul de dimineață,
Alianța este inocența în a iubi oamenii
Și rezistența lor de a crede că e posibil să iubești așa.
Este dorința de a-ți cere scuze pentru ceva ce nu ai făcut
Și mâna puternică ce te ține și spune ”liniștește-te, singurătatea asta va dispare”.
Alianța e sigură că nu există balanța perfectă dintre diferențele și asemănările unui cuplu,
Este aceea în care părul tău se adaptează șamponului meu,
Plânsul de fericire din mijlocul nopții,
Atingerea ușoară a picioarelor și brațul pe spate așezat din timpul somnului.
Alianța e strigătul de teamă că supărarea nu va trece,
Chiar dacă ea trece și totul devine normal,
Continuitatea de a înota în marea iubirii și a neînțelegerilor,
Dansul în viață fără a ne păsa de ceea ce cred alții.
Alianța este dorința de a vedea lumea și nu este cumulată,
Este reînnoită în fiecare cântec pe care-l descoperim împreună,
Alianța este slăbiciunea care curge în lacrimi,
Deoarece nu are nici un motiv să se ascundă: se poartă în ochii deschiși.
Alianța este un inel, însă nu pe deget,
Este o alianță circulară, pentru că nu are nici început, nici sfârșit,
Și ceea ce unește, este sigur începutul unei iubiri eterne. ~
~ Odine ~

vineri, 6 noiembrie 2015

~ Fiecare femeie e un vulcan ~

      ~  Fiecare femeie este ca un vulcan. Singura diferență dintre noi este faptul că unele fac implozie, altele explodează. Dar în fiecare dintre noi trăiește o forță suprarealistă capabilă să depășească durerea, să supraviețuiască unei iubiri de gheață și să o topească cu propria ei căldură.
     Când va vedea pe cineva la pământ, femeia vulcan va exploda, nu pentru a distruge, ci a proteja. E capabilă să își consume tot combustibilul interior, până la a ajunge doar să fumege, însă nu se lasă până ce va construi un zid de protecție pentru cel slab. O mamă vulcan își va învăța copilul să fie exact la fel, să își expună propria părere cu orice preț, să lupte fără a da înapoi, ci să devină un învingător. Femeia care explodează, este femeia care îți va face cunoscut exact ceea ce vrea, ce îi place și ce nu, cea care nu se va feri niciodată să preia rolul bărbatului, să se pună chiar și în genunchi în fața acestuia și să îi propună căsătoria. Femeia explozivă, va fi prima în toate rândurile revoluțiilor, alături de bărbați pentru schimbare. Nimic nu o oprește, ea e leoaica ce vânează dreptatea.
       Femeia care face implozie, va exploda în interiorul ei, dar va crea. Va scoate artă din orice exprimare a inimii ei prea pline. Va fi delicată, romantică, se va refugia în trăirile interioare, se va lupta cu toți demonii din minte, dar prin porii ei va emana o frumusețe aparte, exact ca un trandafir care te atrage prin culoare și miros și care nu te rănește, cât timp îl lași să-și exprime frumusețea în felul său. Dacă vei încerca să îi faci rău, se va apăra cu toate resursele pe care le are în dotare. Ele sunt cele care fac revoluție prin creație, vor fi cele care conduc la luptă bărbații prin sprijinul care îl acordă sufletește. În iubire va lăsa bărbatul să se simtă bărbat, care va ști că are alături o femeie puternică numai prin felul său de a nu ceda.
     Asta este o forța pe care toate o avem, capabile de a revoluționa tot. Fără bannere sau steaguri, fără a ne duce în stradă, sau arăta în sânii goi mesaje să fim văzute. Femeia când vede o altă femeie vulcan, nu se simte amenințată. Când una explodează, ea aplaudă. Când alta face implozie nu o judecă, dar nici nu se simte vinovată și nici nu invidiază, deoarece vulcanii nu se distrug unii pe alții, dar împreună pot distruge cei mai mari dușmani, așa că rivalitatea ar fi inutilă. ~
~ Odine ~

joi, 5 noiembrie 2015

~ Sper să nu existe măcar o secundă, în care să devii personajul secundar din poveste ~

~ Nu poți zâmbi așa, este interzis!
Nu poți să te uiți la mine și să crezi că în poezia mea ești un erou,
Când în realitate ești un eșec total. 
Nu poți veni să îmi schimbi cursul lucrurilor,
Pentru ca la sfârșitul zilei, să-ți reiei vechile obiceiuri.
Nu poți să mă îmbrățișezi și să spui că va fi bine,
Când pe mine mă sperie ce va urma să faci mâine.
Nu poți intra pe ușa din față în viața mea
Și când pleci, să sari pe fereastră.
Nu-mi poți invada viața pentru ca mai apoi,
Să mă lași să obosesc de atâta așteptare.
Nu-mi poți șopti la urechi cuvinte de dragoste
Și apoi să te sperii chiar tu, de ceea ce mi-ai zis.
Nu poți adormi așa pe coapsele mele, este interzis! 
S-ar amesteca cu trecutul și mi-aș da seama ce decizii stupide am luat,
Că lucrurile puteau fi diferite dacă aș fi acționat altfel.
Știi că nu ne mai putem întoarce înapoi în trecut,
Pentru că butonul de înapoi nu a existat niciodată.
E surprinzător cum lucrurile se întorc în mod constant,
Că atunci când am crezut că totul se încheie,
Apari spășit spunându-mi că știam de la început totul.
Este interzis să te tot învârtești gol de prejudecăți în mintea mea!
Îți interzic să-ți mai dai jos toate măștile pe care le pui în fața altora,
Să îmi arăți mie partea ta vulnerabilă.
Îți interzic să-mi mai zici ”te iubesc”,
Să oftezi când îți spun că nu vreau să mai aud nimic.
Vreau doar să trezesc sentimentele alea adormite în tine,
Să-ți fiu respirație în nopțile în care te îneci în melancolie,
Să fie altfel nu ca în trecut, pentru că ăla doare.
Îmi doresc să te lepezi de pielea trecutului și de omul nepăsător,
Fără a îți schimba pasiunea de a trăi viața cu intensitate,
Dar sper... să nu existe vreodată, măcar o secundă,
Să nu devii personajul secundar din povestea vieții mele! ~
~ Odine ~

luni, 2 noiembrie 2015

~ Am fost confuzi, dar încă nu am pierdut lupta ~

~ Până astăzi am fost că generația care nu mai avea planuri,
Nu mai avea nici o scânteie în inimă care să fie aprinsă,
Nici o putere de a transforma peste noapte ceea ce trebuia schimbat. 
Până de curând renunțaserăm, nu avem nici o referință,
Munca noastră era lipsită de relevanță, iar calitatea vieții praf și pulbere. 
Ca să ne fi permis un apartament sau o casă în care să ne facem o familie părea ireal,
Sau să ajungem la vârsta pensionării și să așteptăm poștașul să ne aducă dreptul de bătrânețe.
S-a dat vina că suntem dependenți de smartphone-uri
Că internetul ne domină mintea și nu ne mai face să gândim logic.
Până de curând mergeam pe străzi pline de morți vii,
Sclavii maneliștilor care ne râdeau în față cu luxul lor
Și a politicienilor care nu știau decât grija pentru propriul lor buzunar.
Ne-am amăgit în trecut că viata noastră de adult va fi mai ușoară decât a părinților noștri,
Că vom avea libertatea pe care ei nu au avut-o, dar am trăit mai înlănțuiți ca ei,
Am trăit orbi, surzi, muți și conduși ca niște marionete,
Asta până când niște copii au trebuit să plătească pentru noi,
Pentru toată starea de nepăsare și orbecăială în care am tot trăit de 25 de ani,
Lăsând o mână de ”sataniști” la conducere, să saliveze zi de zi după șpagă.
A fost necesar să se mai plătească cu sângele unor copii nevinovați,
Ca noi, românii să ne trezim din somnul în care am dormitat atât amar de vreme
Și să ne pregătim de luptă... nu cu arme, 
Ci să ne luăm de mână și în ”Colectiv”,
Să arătăm moși-strămoșilor noștri că nu au vărsat sângele lor ca noi să ne vindem țara,
Și să dărâmăm un sistem corupt care nu ne mai reprezintă.
Am fost confuzi, dar încă nu am pierdut lupta
Acum știm ce vrem și asta înseamnă că avem jumătate de bătălie câștigată. ~
~ Odine ~

~ Am renunțat la coronița, mi s-au pus de prea multe ori coarne ~

~ Uneori femeia din tine merge cu capul plecat și mintea aiurea
Și auzi ca prin vis o voce care te întreabă:
” De ce mergi cu capul plecat prințesă, să-ți cadă coroana? ”
Nu te mai interesează de nimic, abia respiri
Și ceea ce odată te făcea să te simți o prințesă,
Acum nu-ți mai pasă de ce se întâmplă,
Chiar și de ar cădea coroana aia, cu spinii ei cu tot.
Nu ai o direcție anume și ai impresia că în stomacul tău,
E pumnul unui boxer profesionist.
Gâtul ți-e uscat, abia respiri, gura amuțită nu mai spune nici un cuvânt,
Iar pe interior ți se pare că inima îți sângerează.
Ai auzit foarte clar fisura care a avut loc în piept,
Atunci când s-a trezit din visul frumos.
Îți dai seama că nimic nu durează pentru totdeauna
Și că tot mai puțini oameni de valoare mai există.
Că în dragoste ca și în viață, nimic nu este ceea ce pare
Și că nici toată ciocolata din lume nu ți-ar putea îndulci zâmbetul.
Parcă nu mai ai respirație, nici puls, nu ți-e cald, nici rece,
Nu ți-e sete, nu ți-e foame, nu simți nimic, decât o amorțeală.
Nici măcar poftă de viață parcă nu mai ai,
Realizezi că prinții nu există... și nici prințesele.
Ca prin senin auzi din nou vocea aia și niște ochi ațintiți asupra ta,
Te privesc de parcă ar observa ceva greșit.
”Ce faci dacă va cădea coroana? Renunți la ea? ” 
Am renunțat deja.... nu mai am coroană,
De prea multe ori mi s-au pus coarne. ~

 ~ Odine ~