~ Există dorințe moarte, care ne leagă, ne opresc din drum,
Care au murit odată cu greșelile sau alegerile nepotrivite,
Sau sunt ceilalți, cei care ne împing, sau cei care ne deschid
calea.
Dorințele moarte sunt menite să schimbe ceea ce noi înșine nu putem
schimba,
Să nu privim în spate, ca să negăm posibilitatea de a ierta.
Iertarea este pusă în spatele a ceea ce a fost în trecut,
Ceea ce a cauzat o traumă sau locul de unde ea aparține,
Este pentru a te reconstrui din propriile ruine, de a
închide ușa aia.
Viața însăși e un joc necunoscut cu tot felul de provocări,
A le permite să te dărâme e mult mai ușor însă fără
satisfacții,
Ar însemna să oprești pentru mult timp trenul vieții tale în
gară,
De a bloca toate oportunitățile care s-ar putea ivi pe
viitor.
Dar a urma calea cea grea, aceea a iertării semnifică....
A lăsa trenul să meargă mai departe și a te întoarce să
reiei jocul.
Iertarea dovedește curajul pe care îl ai în a fi diferit,
De a îți depăși temerile și de a le face față,
De a te reconecta cu tine însăți,
De a ierta și a te ierta,
Căci aceasta e adevărata eliberare,
Aceea că te-ai oprit la timp și că în final ai mers mai
departe.
Iertarea este plină de satisfacții pe viitor nu pe moment,
În primul rând pentru tine, pentru a nu te crede un naiv
Chiar dacă la început ți-ai aruncat multe în cârcă.
Toți greșim, nimeni nu e fără de greșeală,
Dar iertarea nu e pentru toți, ci doar pentru cei puternici,
Cei care pot vedea într-o greșeală o provocare,
Aceea de a o lăsa pentru totdeauna într-o cutie închisă în
minte
Și de a acorda o șansă viitorului,
De a debloca gara sufletului tău
Și a permite trenului să meargă mai departe, iar tu să te
întorci să reiei jocul vieții. ~
~ Odine ~
