Odine With Love

Odine With Love

duminică, 12 iulie 2015

~ Am ales ~

~ Nu mai întorc capul după vechi
Pentru că nu îmi place nimic de proastă calitate.
Mi-am făcut curaj și curat în ultimul timp
De tot ceea ce nu îmi face bine.
Nu mai pot șterge ceva ceea ce a fost scris în minte și suflet,
Nu mai pot lipi o cană spartă să arate ca nouă.
Nu pot ierta la infinit că nici Dumnezeu nu are răbdarea asta,
Sau dacă o are așteaptă schimbarea ta ca om,
Dar cât timp schimbarea vine cum vrei tu, nu merge.
Nu poți sparge ușa de fiecare dată când ești lăsat pe dinafară,
Iar când ești chemat pleci în fugă
Și ușa rămâne trântită de pereți cu balamalele rupte.
Ești ca o boală uneori,
Mă înconjori și nu îmi dai pace,
Îmi dai când frisoane, când febră
Și nu există medicament care să mă vindece de tine.
Nu pot să trăiesc anulându-mă pe mine la infinit,
Să nu am nici o urmă de egoism, ca să hrănesc egoismul tău,
Nu pot trăi privind cum tu trăiești, în timp ce eu sunt în comă
Să mă abandonez pe mine ca tu să te găsești, dacă te vei găsi vreodată,
Toate astea nu le mai vreau, că nu le mai pot dori.
Da, încep în viața oricui momente când totul se răstoarnă,
Când trebuie să te îndrepți spre ceea ce te definește
Și să pui punct acolo unde nu te mai regăsești,
De asta nu mai privesc în spate
Pentru că nu mai am răbdarea asta,
Nu mai pot pretinde mergând prin furtuni să spun că e soare,
Pentru că de fiecare dată mă trezesc udă până la piele... de lacrimile mele,
Nu mai pot trăi în ”nu știu” al tău, sau ”deocamdată nu am ales”,
Pentru că eu, femeia de astăzi ”știu”, căci de astăzi ” am ales”. ~
~ Odine ~

vineri, 10 iulie 2015

~ Te iubesc ~

~ Te iubesc înseamnă a îți pierde limitele gândirii
A naviga cu vântul în față...
Te iubesc înseamnă să creezi un joc de seducție
În care îți simți bătăile inimii
În care te îmbeți cu mirosul pielii , cu moliciunea ei...
Te iubesc înseamnă să devii cunoscut unui necunoscut,
Să fii nebun când alții te vor normal...
Te iubesc înseamnă să iubești și să nu te saturi,
Să te hrănești cu ea și să nu îți ajungă,
Să trăiești la o asemenea intensitate,
Încât simțul tău să ajungă pentru doi...
Te iubesc înseamnă să te lași sedus de mângâieri,
Înconjurat de dorințe impulsive,
Să îți aliniezi perfect corpul, mintea și inima
Precum planetele și să te bucuri
Întotdeauna de plăceri noi...
Te iubesc înseamnă să îți golești sufletul
Cu calm și de multe ori conștient
Să te arunci cu capul înainte
În delicii erotice și pasiuni frenetice...
Te iubesc înseamnă să ți se dea o mie de oportunități și să alegi una,
Chiar dacă ea nu se potrivește cu principiile tale,
Să ți se spună că este cel mai rău păcat cu cele mai grave consecințe
Și totuși să alegi în continuare ”te iubesc”. ~
~ Odine ~


marți, 7 iulie 2015

~ Sărută-mă ~

~ Sărută-mă
Și ține-mi inima în palme,
Căci atunci când pleci
Ea bate mai repede.
Sărută-mă
Și vei simți cum tremur
Ce se prelinge pe coloana vertebrală,
Căci atunci când mă privești,
Ochii tăi mă ating pe suflet.
Sărută-mă
Și ține-mi mâinile în mâinile tale
Să formăm împreună două aripi
Ce-și doresc să zboare spre cer.
Sărută-mă
Și când te vei duce în lumea ta
O să îți amintești cum e în brațele mele,
Că sunt spațiul acolo unde când suferi,
Ea se topește precum gheața la soare.
Sărută-mă
Și buzele mele care grăiesc
Nu vor mai avea îndoieli
Vor fi liniștite,
Iar cala buzelor mele vor înflori
Și vor rosti tandru ”te iubesc”. ~
~ Odine ~


duminică, 5 iulie 2015

~ Vocea în surdină ~

~ Nu știu cine ești, 
De unde vii, 
Sau unde te vei duce,
Ești enigma ce o iubesc,
Mă atrage și mă intimidează în același timp.
În ritmul melodiei de dragoste rănită,
Se aude o voce în surdină,
Care îmi ciufulește auzul,
Dar vine parcă dintr-o altă parte de viață. 
” Ignoră cine ești, 
De unde vii, 
Sau unde te vei duce ... 
Spune-mi tot,
Mai mult mintea poate exprima,
Teama care te invadează, 
Durerile care te consumă
Și fă ceea ce vrea sufletul. ”
Ignor cine ești, 
De unde vii, 
Sau unde te vei duce...
Vreau doar să devii un necunoscut
Să nu mă mai deranjeze cuvântul tău în urechea mea, 
Iar mintea să nu mai aprindă beculețe la a ta voce! 
Nu știu cine ești, 
De unde vii, 
Sau unde te vei duce, 
Vocea ta e o iluzie care îmi aduce minciună,
O minciună în care eu încerc să cred
Și care mi-a fost adusă la îndemnul unui vis! ~
~ Odine ~


sâmbătă, 4 iulie 2015

~ Fata slabă din mine a devenit femeia puternică ~

~ Fata slabă din mine,
A devenit femeia puternică
Cea căreia nu îi e teamă să spună ce vrea,
Ce îi dorește, când își dorește,
Să îmbrace cea mai provocatoare rochie
Și să umble pe tocuri cui cu capul sus,
Fără să îi pese că nu arată ca un model 90-60-90.
Cea care și-a făurit tronul pe care să stea ca o regină,
Dar să nu aibe nevoie de supuși,
Cea care nu stă în spatele unui bărbat,
Dar nici cea care îi calcă în picioare.
Cea care își permite să fie și slabă și puternică,
Cea căreia dacă i se duce firul la ciorap nu vede ca pe un capăt de lume.
Femeia care nu mai are nevoie de un bărbat ca accesoriu,
Pentru a fi femeie,
Femeia care atunci când pune câteva kilograme nu disperă,
Cea care atunci când vrea să vadă un film romantic,
Să stea să mănânce înghețață și să plângă,
Cea care și-a asumat rolul de victimă ca o lecție,
Femeia care se bucură de un fard sau un gablonț fără valoare,
O femeie simplă, slabă, dar al naibii de puternică.
Și toate astea am crezut că ți se datorează
Și într-o oarecare măsură da, însă nu în totalitate,
Pentru că am înțeles că nu am nevoie de tine,
Sau de un alt bărbat pentru a mă simți femeie cu adevărat,
Femeie care atunci când sunt întrebată ce fel de bărbat caut,
Să răspund scurt, dar ferm:
Bărbatul în ale cărui brațe să îmi permit să mă port ca o fată slabă,
Dar să mă simt ca o femeie puternică. ~
~ Odine ~

joi, 2 iulie 2015

~ Fluturele și Păianjenul ~

~ Mă îmbățișezi...
Îmi dai târcoale...
Mă înconjori...
Deschid ochii,
Spațiul e din ce în ce mai strâmt,
Lumina mai slabă,
Brațele amorțite.
Aș vrea să mă desfășor,
Dar simt că mă înconjoară un zid,
Ce deși pare elastic, strânge.
Închid ochii
Nu pot adormi,
Ochii mei nu uită niciodată
Lumina ce pare să vină
De undeva de unde lumea pare o iluzie.
Și mai rău mă seduci înconjurându-mă,
Încet lumina dispare,
Este doar o rază...
Mi-e frig,
Îmi simt fața umedă,
Obosesc...
Și adorm.
Nu știu cât timp am dormit,
Dar fără să mă gândesc,
Am început să mă agit,
Din mâini și din picioare
Dar totul parcă pare să strângă mai rău.
Întunericul continuă
Dar îmi amintesc lumina,
Însă sforile parcă trag de mine
Cu putere... și mai multă putere!

Stai aici
În acest covor țesut pentru tine...
Culoarea sufletului tău
A fost cel care m-a  făcut să aleg,
Toate detaliile broderiei
Tonurile ei în tonurile părului de foc,
Să îți odihnești aripile.
Vino și stai aici
În acest covor țesut pentru tine
Spune păianjenul...
Fluturelui. 


Am înțeles că sentimentele mele sunt ca o pânză de păianjen și că oricât aș încerca să scap de ele, mă vor strânge și mai rău, căci nu sunt altceva decât un fluture prins în vraja ta de păianjen. ~
~ Odine ~


miercuri, 1 iulie 2015

~ Regretul ~

~ Ți-am scris pe foaie te iubesc,
Ai citit și apoi ai mototolit-o
Foaia care ți-am dat-o să o ții ai mototolit-o
Și mi-ai zis, ”uite gata o să o întind înapoi”
Și ai dat cu mâna pe ea să o descrețești.
”Uite, e întreagă, chiar dacă e încrețită puțin”,
Mi-ai zis cu o indiferența inocentă,
De parcă totul e la fel...
Și e incredibil că în atâția ani încă nu mă cunoști.
Am luat foaia aia mototolită, am rupt-o și am plecat
Și nu cred că ai înțeles nici până acum de ce.
Am plecat pentru că eu nu pot exista încrețită
Și nici nu aș putea să am ceva ce e cocoloșit,
Sau ceva ce era pe punctul de a fi aruncat la cosul de gunoi
Și nici ceva ce devine copy-paste.
E original, sau nimic,
Este tot, sau mai bine nu.
Nu mai spune nimic,
Nici măcar adevărul!
Oricât de dulci ar părea să fie cuvintele,
Nu vei putea înțelege că spui, decât pe jumătate,
Că simți pe jumătate și că vezi pe jumătate...
Verbul ”a regreta” ar trebui conjugat la persoana a III-a
Să pot pretinde că nu a existat de la tine,
Este inutil un adevăr acum care să acopere trădările,
Așa cum e imposibil ca hârtia să mai fie perfectă. ~
~ Odine ~