Odine With Love

Odine With Love

miercuri, 11 septembrie 2013

~ Dacă n-o să vii ~

~ Poate ieri a fost prea devreme,
Să stingem dorul dintre noi,
Eram prea legaţi de lume
Şi nu ştiam de amândoi.

Poate nu ştiam ce-seamnă,
Compromisul din iubire,
Nu ştiam câte ne-ndeamnă,
Spre deşert şi rătăcire.

Astăzi este timpul nostru,
Chiar în clipa cea de faţă,
Să-i punem iubirii căpăstru,
Pentru noi şi pentru viaţă.

Şi dacă astăzi n-o să vii,
Şi-ai să-ntârzii până mâine,
N-am să fiu să poţi privii,
Inima-mi ce-ţi aparţine.

Iar de mâine ai să apari,
O să fie prea târziu,
Căci am să plec spre alte zări,
Şi-o să te rogi, ca să mai fiu. ~
~ Odine ~



luni, 9 septembrie 2013

~ Eu, tu si Universul ~

~ Ne scufundă dragostea care ne-o purtăm,
În dansurile lascive ale trupurilor calde,
Ca peştii şi cu apa, ne amestecăm,
Formând din noi şi corali bezmetice arcade.


Şi mii şi mii de bule răsar în jurul nostru,
Căci apa ne aspiră iubirea cea trupească,
Răsucindu-se ca liana, ne pune căpăstru,
Pe buzele fierbinţi, să ne potolească.

Ne atrage spre abisul dement al nebuniei,
Şi nimic pe lângă noi nu ne mai surprinde,
Decât starea albastră a euforiei,
A trupurilor goale ce se iubesc flămânde.

Iar mâinile se-agaţă de trupul celuilalt,
Să se ridice în zbor deasupra de pământ,
Cucerind întreaga lume, cu-al iubirii asalt,
Devenind a ta ibovnică, iar tu al meu amant.

Să mă iubeşti, cum iubesc delfinii marea,
Precum un cântec de iubire ce îşi adoră versul,
Şi ce să conteze-n viaţă să fie îmbrăţişarea,

Dintre noi doi, iubire şi Universul. ~
 ~ Odine ~

duminică, 8 septembrie 2013

~ Scrisori pentru tine VI ~

     ~ Sarmana inima, cat de prostuta esti cateodata. Un muschi care poate controla totul, chiar si mintea batoasa care intotdeauna se crede pe primul loc, dar si pe ea tot pumnul ala mic ce zvacneste in piept o face sa gandeasca altfel. Tot ea trimite fluturasii aia sa gadile fiinta. Si tot ea, poarta cea mai mare povara, asa mica cum este, cicatricea ce va ramane acolo pana in clipa in care va obosi si isi va dori sa isi primeasca linistea eterna.
       Imi pun uneori mana pe partea stanga si te ascult. De multe ori fac liniste pentru ca mi-e teama ca deja ai murit. Insa te aud cum bati in ritmul tau calm, de parca ai vrea sa spui „ma odihnesc” . Dar sunt momentee in care esti asemeni unui vulcan ce vrea sa erupa, sa explodeze din piept, de parca te-ai saturat sa bati nebuna de una singura si vrei sa ai alaturi de tine inca o inima sa iti tina de urat. 

      Mica eroina, asa cum te numesc eu, nu te lasi pana in clipa in care te stingi definitiv, nu te lasi sa spui in felul tau ca iubesti asemenea unui vulcan, un fluviu de sentimente, care trage in drumul sau totul, fara sa se opreasca pana nu ajunge la destinatia finala, dragostea. ~
                                    ~ Odine ~

vineri, 6 septembrie 2013

~ Scrisori pentru tine ~ Partea a V-a ~

       ~ Sufletul meu intotdeauna pentru tine nu a avut usa incuiata. A fost ca o casa fara pereti interiori, doar spatii mari, in care am incercat sa o pastrez cu toate fortele curata si luminata. Tu nu ai avut nevoie niciodata de cheie sa il poti deschide, pentru ca ai avut mereu fraza magica, asa cum a avut Ali baba cand deschidea muntele. Poate pentru altii am fost un munte de nepatruns, sau poate am fost asemeni unui trandafir care era admirat din exterior, insa in clipa in care cineva incerca sa ma rupa, facea cunostinta cu spinii. 
    De fiecare data cand veneai in vizita, in casa sufletului meu ai avut loc sa te desfasori asa cum ai dorit sa o faci. De multe ori ai intrat cu rufele murdare din propria-ti viata si te-am acceptat cu ele cu tot, ajutandu-te sa le cureti. Alteori ai venit cu bocancii murdari, din mocirla altor vieti in care ai calcat si te-am primit cu ei asa cum erau, pentru ca te primeam pe tine. Insa de fiecare data trebuia sa fac curatenie nu numai in sufletul tau ci si al meu, pentru ca acea casa care te adapostea se murdarea odata cu mizeria care o aduceai din afara. Si am facut-o, pentru ca am facut-o pentru tine. Am facut-o nu pentru ca in fata ta nu avea cheie, ci pentru ca tu erai proprietarul casei sufletului meu.

        Dar cred ca e cazul sa incepi sa porti manusi si sa nu il mai murdaresti. Invata sa nu mai calci in locurile murdare. Invata sa nu te mai asezi in paturi in care s-au asezat atatia musafiri. Invata sa iti cureti sufletul odata cu mine si mai invata ceva. Sa nu imi mai rupi florile pe care le cresc cu atata drag pentru tine, pentru ca intr-o zi nu vei mai primi o floare, ci un spin. ~ 
                                ~ Odine ~

joi, 5 septembrie 2013

~ Scrisori pentru tine ~ Partea a IV-a ~

       ~ Treceti degetele de-a lungul sufletului meu asa cum le-ai trece prin apa. Doar o data, macar o data sa simti exact ceea ce simt, sa crezi in ceea ce cred, sa vezi ceea ce vad eu, sa auzi exact ceea ce aud eu cand ma doare inima de atatea batai nebune. Sa il atingi de la un capat la altul si sa ii simti fiecare particica, fiecare denivelare si fiecare fisura care a fost lasata de timp. Doar o data fa-o si atunci ai sa intelgi cu adevarat ce simt.

        Treceti mainile peste tot ceea ce insemn si sa intelegi ca nu sunt un lucru, un actor in viata care rosteste un rol. Nu sunt un scriitor care insira cuvinte. Sunt un om care simte totul, care le scrie si le joaca asa cum le traieste si care nu stie ce urmeaza maine in viata sa. Rolul meu e ca al oricarui om in viata sa si nu poti simti ceea ce simt eu, decat in clipa in care vei atinge totul asa cum ating eu. Doar atunci o sa vezi lumea prin ochii mei, acea lume pe care incerc sa o tin curata de tot ceea ce primesc in fiecare zi. Doar atunci o sa gusti iubire prin inima mea, numai in clipa in care vei fi capabil sa uiti de propriul „tu” si sa devii „eu”. ~
                                      ~ Odine ~

marți, 3 septembrie 2013

~ Scrisori pentru tine ~ Partea a -III-a ~

~ - Te iubesc. Tu ma iubesti?
- Nu stiu, poate.
- De ce ti-e teama sa rostesti cuvintele astea doua?
- Pentru ca nu le-am spus niciodata.
- Si de ce nu le-ai spus?
- Pentru ca nu au venit de acolo de unde trebuiau sa vina.
- Din inima?
- Din dragoste.
- Nu ai iubit niciodata?
- Am iubit, dar nu am fost niciodata indragostita.
- Pe mine ai putea sa ma iubesti?
- Mi-e teama, dar cred ca te iubesc deja.
- Si atunci de ce nu spui?
- Pentru ca mi-e teama.
- Ai prea multe temeri.
- Pentru ca sunt femeie si desi toate parem puternice, uneori suntem pline de temeri.
- Teama de a fi dezamagita in dragoste?  Ca o sa te parasesc?
- Teama ca  nu vei putea intelege niciodata ce simt si cat simt pentru tine. Teama ca nu imi vei raspunde niciodata la fel, ca o sa fii amuzat de tot ceea ce iti ofer. Dar da, si teama ca vei pleca, iar singura niciodata nu o sa mai pot sa tin in maini atata iubire fara sa ma ingrop odata cu ea.
- Atunci ai incredere in mine, pentru ca nu te voi dezamagi niciodata.
- Pot sa te intreb ceva?
- Intreaba-ma.
- Ce ai fi capabil sa daruiesti pentru iubire?
- Viata mea. Tu?
- Eu nu ti-as da viata mea pentru ca nu ai avea ce sa faci cu un trup mort. Dar ti-as darui altceva. Libertatea mea. Si nu vreau sa imi spui ca ma iubesti, vreau sa simt ca ma iubesti. ~ (continuare)
                                ~ Odine ~
                                                                        

duminică, 1 septembrie 2013

~ Toamnă peste noi ~

~ Ne aşterne toamna covor colorat,
Să nu uităm de unde am plecat,
Că am fost odată doi copaci,
Ce se iubeau nebuni pe-un câmp de maci.


Şi ne-am născut în primăvară,
Sub cerul senin într-un colţ de ţară,
Din două trunchiuri dezgolite,
Au crescut ramuri de dragoste-nverzite.


Şi ne zbura prin frunze vântul,
Răscolind plăcut în minte gândul,
Şi ne-a înflorit în inimă iubirea,
Având ca graniţă doar zarea.

Şi vara soarele ne-a sărutat ramurile,
Asezând pe noi îndrăgostite păsările,
Sub noi lanurile aurii de grâu,
Sclipeau în soare ca un galben râu.

Dar a venit din nou o toamnă,
Să ne amintim că viaţa-nseamnă,
Un început de drum cu veselie,
Iar spre sfârşit melancolie.

Că orice frunză e o viaţă de om,
Care trăieşte ancorată de un pom,
Şi că odată va veni timpul să plece,
Din al sau copac, stingându-se sub neaua rece.

Şi că-ntr-o altă primăvară,
Alte frunze tinere or să răsară,
Ce vor muri în altă toamnă,
Căci asta viaţa omului înseamnă. ~
~ Odine ~