Odine With Love

Odine With Love

duminică, 7 aprilie 2013

~ Coma iubirii ~


~ Cand m-am nascut aveam mainile in rugaciune,
Stranse la piept sa nu ajunga prea multi la inima.
In timp ce am crescut mainile s-au desprins
Si au inceput sa imbratiseze.
Si mainile s-au lungit si mai mult
De parca erau menite sa imbratiseze sufletele din jurul meu. 
Pana te-am intalnit pe tine.
Atunci nu au mai stiut a imbratisa.
Au ramas stranse dupa trupul tau.

Dimineata in care ai plecat,
Bratele au ramas imbratisand aerul,
Cu ochii inchisi in speranta ca daca ii voi tine asa
Cand ii voi deschide, ma voi trezi din cosmar si vei fi acolo. 
Insa m-a trezit lumina si am deschis ochii
Si nu te-am mai gasit acolo. Atunci am cazut.


Am ramas in coma iubirii pana in clipa in care,
Am simtit ca baloanele pline de heliu au inceput sa imi ridice sufletul
Am simtit mainile fara chip cum ma tin deasupra pamantului
Facandu-ma sa ajung inapoi in pozitia nou nascutului,
La inocenta de care uitasem,
Cu mainile in rugaciune tinandu-mi inima aproape de suflet.
Atunci mi-am deschis bratele spre cel ce m-a avut in grija mereu
Cel ce mi-a aratat ca sufletul meu e un fulg
Si ca se poate ridica oricat de grei ar fi bolovanii,
Care ma trag in jos spre pamant.

M-am trezit din coma iubirii
Si am renascut ca pasarea Phoenix.
Am inteles ca intotdeauna mizeria aduce haos,
Haosul aduce dupa el durere,
Durerea cere rauri de lacrimi,
Lacrimile spala si lasa curatenie
Iar curatenia usureaza sufletul.
Nici o piatra pamanteasca,
Nici o durere lumeasca,
Nu poate sa traga sufletul in pamant,
Cat timp mainile sunt in rugaciune indreptate spre cer. ~
~ Odine ~

sâmbătă, 6 aprilie 2013

~ Mă iert ~


~ De azi mă iert pentru păcate
Ce le-am făcut de dragul tău,
Şi-aştept ca viaţa după moarte,
Să mă cruţe de dorul cel greu.

De azi te iert şi pe tine,
De multele minciuni rostite,
Şi ma rog să îţi fie bine
Să uiţi de lumile deşarte.

Şi iert si locurile unde ai trecut
Şi aşternuturile care,
Departe de mine te-au ţinut
Căci toate sunt trecătoare.

Îmi iert sufletul sărman ce-odată
Păcătuia iubindu-te în modul nebunesc,
Acum deschid o altă poartă
Şi vreau fiinta să mi-o spovedesc.

Spre zâmbete si heruvimi,
Spre sfinţi cu aure de lumină,
Spre ceruri albastre şi lumi,
Către lumea cea divină.

Şi las iubirea pământeasca,
Pe harta unde e mult dor,
Aleg iubirea Dumnezeiască,
Cu sufletul înălţîndu-se in zbor.

Şi aripile imi voi desface,
Să mă duc călătorind,
Cu păsările cerului dibace,
Cu întreaga fiinţă zâmbind. ~
~ Odine ~

vineri, 5 aprilie 2013

~ Te-am asteptat la micul dejun ~


     ~ Te-am asteptat la micul dejun sa apari. Dar inca o data n-ai venit, iar eu am ramas in fata mesei plina de bunatati ce te asteptau sa le gusti. Am ramas privindu-le, nemancata cu ochii pironiti in ceasca de cafea si asteptand din clipa in clipa, sa vad cum se deschide usa, iar tu sa apari in pragul ei.
      Te-am asteptat la micul dejun imbracata in culoarea primaverii, cu o floare in par. Asteptam sa iti zambesc si sa iti sterg orice suparare, dar am ramas cu zambetul suspendat de leaganul inimii. A ramas acolo si te asteapta.
      Te-am asteptat la micul dejun. Inca o alta dimineata in care te astept cu iubirea in ceasca de ceai, sa apari ca o raza de soare, sa-mi inseninezi inca un an din viata. Te-am asteptat cu toata fiinta mea, sa simt inca o data fiorul ala, pe care nu l-am uitat niciodata.

      Te-am asteptat la micul dejun, sa te strang in brate si sa imi pun mainile dupa gatul tau, nasul in scobitura gatului si sa iti simt mirosul tau. Si atunci nu as mai avea nevoie de mancare, de cafea, de zambete, de raze de soare, pentru ca te-as avea pe tine si atunci, as avea TOT.
     Te-am asteptat la micul dejun si te voi astepta in fiecare dimineata, chiar daca vreodata o sa apari. Eu voi fi acolo si dupa ce vei fi mancat, o sa iti zambesc, sa te imbratisez, iar la final sa iti urez sa fi fericit si sa te rog sa ai grija de tine, si voi privi cum o sa iesi pe acea usa, iar eu voi pleca pe drumul meu, in directia opusa tie.~ 
                              ~ Odine ~

joi, 4 aprilie 2013

~ Doar iubire ~


~ Ţin de simplitatea mea,
Ţin de adevăr,
Şi toată iubirea
Ţi-o aduc în dar.

Nu sunt un om bogat,
Îmi ţin într-un seif averea,
Iar ea e sufletul curat,
Şi ce-i mai pur, iubirea.
  
Şi fiecare lacrimă mi-o adun,
Ca ţie să ţi-o dăruiesc,
Esti tot ce vreau să-ţi spun,
Iubitul meu ceresc.

Doar dragostea te întoarce,
Din drumul către moarte
Şi doar lumină îţi aduce,
Ea e singura ce care poate.

Doar ţie eu îţi dăruiesc
Şi inima şi trupul meu,
Şi doar pe tine să te iubesc
Şi azi şi maine şi mereu. ~
~ Odine ~

miercuri, 3 aprilie 2013

~ Doi stropi ~


~ Vino iubite s-alergăm în ploaie
Ca doi copii într-o lume vioaie,
Să ne aruncăm orice încalţare
Să simţim pămăntul sub picioare.

Să ne luăm de mână,
Să ne ducem spre lumină,
Împreună să ne învârtim
Şi doar noi doi să ne iubim.

Ploaia chipul să-l sărute,
Sufletul să îl cresteze,
Şi apoi pe nevăzute,
Nopţile sa lumineze.

Ploaia dorul îl va duce
Va lăsa iubirea pură
Iar pe tine te va aduce
La mine în bătătură.

Să ne dansăm în ploaie speranţa
Spre eternitate,
Să luăm de mână viaţa
Spre o mare dragoste.


Să fim ca doi stropi de ploaie
Ce din ceruri am căzut
O poveste pe o foaie
Scrisă de-un poet necunoscut.

Şi din două gânduri trecătoare
Să ne adunăm într-o carte,
Într-o poveste nemuritoare
Ce descrie o dragoste. 

Dansul ploii ne aduce, 
Împreună ca să fim,
Să traim acea dulce,
Dragoste de serafim.~
~ Odine ~

marți, 2 aprilie 2013

~ Inelul de aripi ~


     ~ Mi-au crescut pe deget doua aripioare. Asta sa imi aduca aminte ca odata am fost o pasare. Chiar daca am incercat ca micuta sirena Ariel sa fiu doar un om, se pare ca trecutul ma urmareste. Le-am taiat si au crescut iar.
      Arata de parca as purta un inel pe degetul aratator si indica exact directia din care am venit. M-am casatorit cu cerul si el ma vrea inapoi. Nu poate divorta de mine, pentru ca in fata lui Dumnezeu suntem unul.

     Doua suflete ingemanate, doua jumatati ale unui intreg, eu si cerul, o cununie de neuitat. Ne-am ignorat unul pe altul, incercat sa incepem o noua viata, dar mereu ceva ne va aminti de trecutul impreuna.
      Cer fara pasari, nu exista. Iar cerul meu vrea sa imi aminteasca originea mea, ca nu sunt un om ci un suflet inaripat. Mi-au crescut pe degetul aratator doua aripioare.
Ele sunt inelul meu de cununie cu Raiul si imi arata intotdeauna directia, in sus tot mai sus, spre cer. ~
                          ~ Odine ~

luni, 1 aprilie 2013

~ Avatarele divinitatii ~


    ~ Suntem doua flori albastre cazute din cer. Suntem petale de flori colorate cu cerneala lui Dumnezeu,  cel care a scapat calimara pe noi. Ne-a albastrit si sufletul si mintea si fiecare simtire in asa fel, incat acum cand trecem pe undeva, sa lasam urma si pe noi si pe cei prin a caror viata trecem.
     Iar tu, ai pus atata culoare in mine, incat acum in clipa in care trec sunt precum Hensel si Gretel, las urme albastre, pe care as vrea sa le sterg pentru ca nimeni sa nu le vada, nici macar eu. Sa ma ascund in propria casuta si sa stau acolo pana  cand albastrul se va topi din mine. Sa ma spal de milioane de ori si sa nu mai am culoare, sa ma bata toate ploile din lume, sa fiu doar ceva invizibil si nimeni sa nu ma vada, nimeni sa nu vrea sa ma atinga si sa nu stie ca sunt acolo.
      Era destul ca imi purtam propriul albastru, a trebuit sa iti lasi si tu culoarea ta. A fost deajuns un simplu sarut sa ma inunde in culoarea marii adanci. O singura atingere, ca valurile sa se ridice pana la cer si sa imi intoarca mintile inapoi.
      Atat a fost suficient sa devin indigoul tau si cu un singur cuvant in care m-ai atinge, sa las urme pe zeci de pagini din petale. Sa imi transforme intreaga fiinta, in propria ta proiectie, toata suflarea mea sa depinda de tine, iar seva din care sa ma hranesc, sa fi tu.

    Suntem petalele florilor lui Dumnezeu, suntem creatiile divine, insa noi ne murdarim culorile cu toate uraciunile pamantului. Am deschis cutia Pandorei si de atunci ii folosim toate rautatile, pierzand ceea ce avem mai drag, iubirea albastra.  
     Suntem avatarele divinitatii trasformati in petale de orhidee, suntem sarutul cerului in culoarea seninului, suntem valuri limpezi dar nelinistite, suntem eu si tu, locuitori ai planetei albastre, planeta Iubirii. ~