~ Să nu încetezi niciodată să mă înnebunești! ~

~ Nimic din corpul tău,

Sau pielea, sau ochii,

Nici măcar acel loc secret,

Pe care amândoi îl știm,

Nici gura, sau spatele mare și puternic,

Coapsele, genunchii,

Nici mirosul, sau părul,

Nimic din tine, nu îmi e necunoscut,

Nici o picătură, sau un gram,
Așa cum nici tu nu simți în altă parte

Cum te simți și ești în brațele astea încăpățânate.

Suntem un pod infinit între continentele noastre

O nebunie duioasă, cu ochii închiși,

Suntem două lumini, două stele,

Două suflete care formează o aripă

Două flori care nici măcar gerul nu le-a adus la tăcere.

Mângâierile tale sunt magice și îmi fac viața nebună,

Zâmbetul tău dă strălucire ochilor mei; 

Pielea mea te recunoaște la prima atingere, 

Tu știi cum să-mi dai plăcere, invitându-mă în brațele tale, 

Iar mâinile tale îmi lasă urme de neșters.

Alături de tine noțiunea timpului este pierdută,

Nu există zi sau noapte,

Cu tine timpul zboară și îmi umpli clipele cu emoții.

Te invit să visezi alături de mine,

Să-mi înveți inima și fiecare zgârietură a sufletului,

Să-mi descoperi toate sensibilitățile atunci când cad în brațele tale.

Tu îmi cunoști toate secretele mai mult ca oricine altcineva,

Imperfecțiunea mea se potrivește cu imperfecțiunea ta,

Tu ești calmul atunci când furtunile sufletului meu sunt sălbatice,

Briza care îmi mângâie fața cu aroma mării

Și furtuna de care am nevoie în viața mea calmă,

Așa că te rog, să nu încetezi niciodată să mă înnebunești! ~

~ Odine ~