~ După atâta vânătoare, mă declar cucerită întru totul ~

~ În preajma ta trăiesc fără să respir,

Te trăiesc, iar tu locuiești în interiorul meu,

Pierdut în timp, lupt să te găsesc, să mă îmbăt cu tine.

Suntem ca două ființe în lichidul amniotic al iubirii,

De unde va ieși un Noi, pentru că suntem nimic fără iubire,

De două ori mai intimi, două jumătăți sufocate,

În nopți fără liniște, fără somn,

Nopți din care se nasc vise... și dragoste.

Lumina ochilor mei, dorința sufletului,

Te-am ales pe tine, să-mi atingi trupul, să-mi săruți buzele,

Să-mi lași urme de piele, să-mi furi clipe și să-mi dăruiești amintiri,

Secrete, pe care nu le-am trăit niciodată,

Să bei cu mine din aceiași cupă a iubirii,

Cu aceleași buze, același gust, același parfum,

De la mine pentru tine, de la tine pentru mine,

Să mă atingi cu aceleați degete care miros a ”mine”,

Cavalerul meu, care e mereu în război cu el însăși,

Care merge la luptă fără teamă,

Dar  în fața propriilor lui sentimente se sperie de ceea ce simte.

Eu am cedat demult, nu mai lupt împotriva a ceea ce simt,

Mi-am aruncat armele... și scutul... și tot,

Am cedat în fața iubirii și m-am predat ție,

Ție comandantul vieții mele, cel care m-a cucerit cu totul,

În mâinile căruia mă dăruiesc fără nici o barieră,

Cel care mă sărută de îmi ia tot aerul din mine, puternic, înfuriat,

Mă pierd pe mine, fără să îmi pese de durere,

Nu mă tem de tine și nici de faptul că ai cucerit toată cetatea sufletului meu.

Am părăsit câmpul de luptă dragul meu și am capitulat demult,

După atâta vânătoare, mă declar cucerită întru totul,

Îngenunchez în fața ta plină de speranță și îndrăgostită,

Îți predau inima și sufletul meu,

Te las să mă conduci acolo unde vrei, asaltată de tine,

Dar acoperită de trupul și sângele tău. ~

 ~ Odine ~