~ Fă liniște ... Te iubesc! ~

~ În tăcerea cuvintelor nerostite sunt cuprinse dorințele noastre 

Și în corpurile noastre care deși nu se ating, se sărută.

Arzi în ochii mei și ne place așa tăcuți cum ne dezvăluim în tăcere...

Tăcere de iubire! ... Fă liniște ... Te iubesc! 

Am în cuvintele mele un foc care vine din suflet 

Și se extinde cu sentimente de tandrețe și iubire. 

Îmi place sa scriu poezii, 

Căci în ele aud vocile care se nasc în inima mea,

Îmi place cum mă scrii... 

Ești ca o flacără perenă de dragoste în adâncul inimii mele. 

Gura ta moale îmi spune toate lucrurile pe care vreau să le aud, 

Mâinile tale sunt exact măsura corpului meu, a liniei corpului meu

Săruturile tale sunt pline de dorința de mine.  

Dragostea noastră este atât de frumoasa această

Dar în același timp și foarte dificil de trăit.

Te iubesc în așa fel încât nu pot și nu știu să explic,

De parcă te trag dintr-o altă viață ca pe un cristal de preț.

Te-am făcut bucuria mea de viață,

Culoarea zilelor mele, piatra maestru din interiorul sufletului meu,

Ești doar tu... mereu, ceva ce nu se termină niciodată!

Sunt aici și te văd, ochii mei sunt în stare de ebrietate,

Corpul meu strigă după prezența ta, să mă vindeci de boală,

Mă gândesc la tine când plouă și pe cer apare curcubeul,

Mă gândesc la tine când e întuneric și Soarele apare,

Mă gândesc la tine ca la o stea strălucitoare care se aprinde intermitent,

Mă gândesc la tine, ca la o lună clară și frumoasă,

Mă gândesc la tine în fiecare moment al vieții,

Pentru că mai presus de toate ești ca o mică plantă,

Care te naști și crești în inima mea, ca cea mai mare iubire a vieții mele!

Acum fă liniște ... Te iubesc!  ~

~ Odine ~