~ M-ai vindecat îmbolnăvindu-mă ~

~ La noapte iubitul meu,

Să-mi lași inima pe-o rază de lună,

Să alunece în spasme în interiorul norilor,

Să plutească somnoroasă de dor.

La noapte, iubitul meu,

Să-mi culegi un braț de margarete,

De pe câmpurile nopților cu stele,

Să le sorb cu mirosul lor

Și-am să te aștept la răsăritul Soarelui.

La noapte iubitul meu, o să cred!

Corpul meu se va decupla de venele și sângele meu

Și va cânta altă arie, pe un alt ton,

Mă voi transforma în stalactite și voi dizolva tot,

Dar tu să-mi fii semaforul spre fericire,

Bula de iubire într-un univers plin de tristețe.

La noapte iubitul meu,

Timpul nu va mai conta,

Iar singurul bilet spre zbor,

Vor fi aripile inimii.

La noapte luminile cerului,

Mă vor goli pe dinăuntru

Și-mi vor lăsa arsuri pe brațe,

Cicatrici pe piept de la explozii,

Căci noaptea tu îmi dai magie

Dizolvată în picături de cristal.

Nu sunt altceva decât un șemineu

Care trosnește plin de cărbuni încinși,

Fără tine nu eman nimic,

Sunt doar un decor în noaptea.

La noapte bărbatule, băiat din tine,

Să-mi scrii istorii, o operă fără sfârșit,

Căci ai redeschis jurnalul inimii mele,

Devenind un pod de nisip ce face legătura

Între cele două mări imense din mine.

La noapte iubitul meu,

Să rămâi lângă mine până dimineață,

Doar atunci Soarele îmi va arăta,

Că tot ce s-a întâmplat nu a fost doar un vis frumos.

Tu nu știi, dar dorința de a te vedea mă usucă,

E ca o săgeată în gât sufocându-mă,

Căci deși tot ce simt e un medicament,

Mă împinge de la cea mai mare fericire,

Spre cea mai profundă durere.

La noapte iubitul meu,

Să apari așa cum ai apărut, de nicăieri,

Să alini ceea ce este de alinat,

Să săruți ceea ce este de sărutat,

Să-mi dai medicamentul cu care...

M-ai vindecat îmbolnăvindu-mă. ~

~ Odine ~