~ Pâlpâim în sincron ~

~ Pâlpâim în sincron domnul meu de foc,

Plăcerea mea care arde și mă face să cad în ispită,

Hai să zburăm oriunde, căci nu avem loc pe pământ

Când simțurile devin fluorescente și ne prefacem în stele.

Balansul corpurilor noastre se arcuiesc în zbor geometric

Și respirăm pe părțile laterale, să ne găsim echilibrul,

Bătăile inimii tale penetrează pieptul meu

Iar ochii văd orizonturi infinite, dincolo de tăcerile din vise.

Sunt un potir care arde și vrea să rămână în mâinile tale,

În mâinile unei entități care stârnește în mine mareele

Și eu încerc să înot prin valuri de iubire

Dar mă înec, mă înec în traseele de foc ce le lasă valul.

Sunt picătura care alunecă încet, mângâind cu cuvintele,

Oglinda translucidă care reflectă briza privirii tale.

Lasă-ți mâinile să-mi exploreze marginile naufragiind,

Căci numai ele știu să-mi dezmierde pielea spălată de mare

Și voi deveni incandescentă și voi tremura printre stele,

Strălucind în frumusețea lunii, care tronează în pieptul meu.

Mâinile tale dansează, domnul meu,

Să dea răgaz flăcării de foc să crească și să devină violet,

Iubirea e omniprezentă și se întinde ca o liană,

Să taci, să nu spui nimic, căci ai strica toată vraja.

Ești intruziv în ființa mea, te văd și te simt peste tot

Îmi transformi tot corpul și mintea în dorință,

Îmi posezi sufletul printr-un val de pasiune,

Iar eu devin incapabilă să mai respir pentru mine.

Simt că mă odihnesc pe o pernă de nisip fierbinte

Și aș vrea să dorm, să termin visul nostru împreună

Să visez cum degetele calde creează simfonii dulci,

Iar eu dansez pe o muzică cerească ce ne însoțește.

Părăsim corpurile umane și atingem cerul în haine de foc,

Ochii noștri fuzionează într-o singură pereche,

Sângele meu devine sângele tău,

Căci nu mai suntem două ci una,

O singură flacără, o ființă de lumină și doi îndrăgostiți. ~

~ Odine ~