~ Îmbrățișez eternitatea din sufletul tău ~

~ Timpul este infinit

Un miracol infinit fără vârstă,

Praf de stele într-o tăcere imensă,

Etapă a călătoriei adimensionale.

Înainte să știu numele tău,

Am așteptat să te văd în carne și oase,

Așa cum marea așteaptă să-și îmbrățișeze malul,

Așa cum visele așteaptă starea de veghe să capete sens.

Chiar și înainte de a face cunoștință cu pielea ta,

Fără să îți știu parfumul care îți distilează celulele

Și se dizolvă cu ființa ta luminoasă,

Într-un corp astral.

Iar dacă îți vei ridica privirea,

Vei auzi cum sufletele noastre cântă,

Într-o sincronie pură,

Această conexiune indisolubilă,

Care ne inspiră în eternitate.

Chiar și fără să știm unul despre celălalt,

Timpul, distanța dintre sufletele noastre

S-au îmbrățișat astral,

Cea care este magia de dincolo de piele,

Magie pe care eu o simt,

Ca pe un dram de eternitate.

Sufletele converg dincolo de timp și spațiu,

Pentru că ele sunt esența eterică a corpurilor,

Într-o legătură veșnică,

Două suflete care vin separat, dar împreună,

Sunt imposibil să le elibereze nici distanța, nici timpul, nici absența,

Două aripi capabile doar împreună să se desprindă de pământ.

Prima oară când m-ai atins am simțit că ating cerul,

Astăzi nu cred că ating numai cerul,

Ci că dorința mea strălucește într-un univers doar al meu,

Un loc unde imensitatea este sensul ceresc al prezenței tale în mine.

Îmbrățișez pentru eternitate sufletul tău,

Și-mi încrețesc porii în viața ta,

Chiar și dacă se va crăpa cerul sub ochii noștri,

Ne va salva răsăritul de Soare,

Cu magia luminii din locul de unde locuim,

Căci sufletele noastre sunt unite printr-un sărut etern,

Dincolo de piele, dincolo de timp, în praf de stele.

Îmbrățișez și voi îmbrățișa eternitatea din sufletul tău. ~

~ Odine ~