~ Fiecare început vine după sfârșitul altui început ~

      ~ Știi dragul meu, iubesc felul în care vezi tu partea frumoasă a lucrurilor, de a vedea posibilități acolo unde nu e decât mizerie și întuneric. Zâmbetul tău plin de speranță mă face să cred și să sper că într-o zi speranța, va face parte și din viața mea. Ai acea lumină specială a ochilor care nu au fost niciodată răniți în inimă, dar care a lovit fără inimă.

       Ai darul de a spune lucruri potrivite la momentul potrivit, de altfel, tu spui tot ceea ce ar vrea o femeie să audă de la un bărbat, care să o facă să se simtă specială. Problema este că aceleași fraze le-au auzit toate femeile care au trecut prin viața, inclusiv eu, așa că te rog nu da vina pe mine dacă eu nu le mai cred. Aș putea folosi și eu fraza asta ca un clișeu, ”nu ești tu de vină, ci eu”, dar adevărul este că tu ești de vină și nu eu. Da, e vina ta că nu le mai cred. Niciodată nu am fost bună la deghizări, dar am învățat să-mi ascund sentimentele pentru că e o necesitate absolută.

       Va veni momentul în care vei bate la ușa inimii mele sau vei suna să intri, dar nu voi mai deschide și nici nu îți voi oferi o ceașcă de cafea, să te întreb ce-ți mai face inima, sau ceva de genul ăsta. Nici nu vreau să te las să aștepți. Așa că poți pleca de acum și să îți iei și inima cu tine, pentru că știu că vei avea nevoie de ea atunci când vei găsi o ușă deschisă, sau o femeie care e dispusă să te creadă și să îți pună inima la picioare.

       Se spune că dragostea, înseamnă a învăța să te joci singur și apoi să aștepți pe cineva să vină alături de tine, să-ți țină companie. Să înveți să te joci mai întâi cu propria inimă, apoi cu o altă inimă care o întâlnești, pentru că joaca cu sentimentele altora nu e un loc pe care să îl abandonezi, după ce te-ai plictisit.

       E adevărat că nimeni nu e perfect și dacă te uiți la fotografiile de pe rețelele sociale, vei realiza că nu e nimic interesant de văzut aici. Persoana aia cu zâmbet frumos pe care o vezi în fotografiile vechi, e plecată și nu se mai întoarce. E plecată să învețe să se prețuiască, să se cunoască pe ea și să nu mai pună pe nimeni altcineva pe locul întâi.

       Așa că nu mai aștepta să se întoarcă la tine. A învățat suficient, încât să știe să nu mai primească pe nimeni în casa sufletului ei înainte de a face curățenie. Acum este închis, pentru că fiecare început vine după sfârșitul altui început. ~

~ Odine ~