~ Trăiesc între două lumi ~

~ Există două lumi în mine,

Lumea mea care este frumoasă pentru că îmi aparține mie

Și o lume pe care eu nu o înțeleg,

În care uneori simt că mor, că nu te cunosc,

O lume care până în prezent este utopică.

Lumea mea este o lume altfel,

Este o dulceață care îmi copleșește gândurile,

O lume aproape perfectă unde iubirea este lege,

Totul se învârtește în jurul ei,

Iar restul lucrurilor se topesc și nu mai au importanță.

Există lumea asta în care mă gândesc 24 din 24 de ore la tine

Și lumea reală care fuzionează cu a mea,

Iar fuziunea asta aduce răul prin crăpătura dintre ele

Și întunericul ei topește din lumina lumii mele.

Nu pot opri întunericul și răul să intre,

Nu le pot opri fuziunea celor două lumi,

Așa cum nici nu pot înceta să te iubesc,

Doar că absența luminii va hrăni răul și va pune în talerul meu,

Toată lipsa de iubire de la tine.

Învăț să respir aer dintre cele două lumi,

Să înțeleg că într-o lume conduce iubirea,

Iar în cealaltă ura și indiferența,

Să accept că într-una visele sunt ca stelele pe cer noaptea,

Iar în cealaltă sunt călcate în picioare de alții.

Pe scurt învăț să trăiesc în viață,

Fără iubirea vieții mele,

Fără lumea mea curată și inocentă

Și învăt să mă transform în cineva total opus lumii mele,

Într-o persoană străină și crudă,

Care va lua legea iubirii drept ștergar de picioare,

Să consider că dorul este o slăbiciune,

Iar ceea ce simte inima e o boală de care trebuie să scap.

Cele două lumi se luptă în mine

Și nu pot trăi în niciuna din ele cu adevărat,

Într-una pentru că ea nu există decât pentru mine,

Iar în cealaltă pentru că nu mă pot acomoda acolo,

Că nu pot trăi într-o lume în care legea mea este călcată de fără de lege.

Și-atunci mă retrag undeva între cele două lumi,

La granița unde plătesc scump pentru ambele existențe,

Iar toate astea nu mi-a schimbat viața în bine,

Dar mi-a schimbat foarte mult interiorul. ~

~ Odine ~