~ Suflet captiv ~

~ Ai sufletul meu captiv și nu poate rămâne aici

Trebuie să trăiască, nu în locul unde aștepți totul de la el.

Nu-l mai ține cu forța și nici nu îl mai chinui,

Știi bine că te iubește doar pe tine.

Trebuie să facem o înțelegere,

Pe timp de noapte te vei odihni în sufletul meu,

Iar el va dormi pe pieptul tău și să-ți asculte inima,

Dar ziua lasă-l liber să trăiască,

Să fie ca fluturii, să zboare,

Să simtă că respiră și că trăiește.

Lasă-l să se ducă până la cer să viseze,

Acolo unde doar el și cu tine poate fi.

Cum să-l mângâi când este captiv

Și când văd cât suferă și în ciuda loviturilor rămâne?

Cum să consolez copilul din el,

Care este un adult înlănțuit,

Ce s-a învățat că pentru puținele momente de fericire,

Să accepte nenumărate de ignoranță?

El face parte din mine și are nevoie să zboare,

Să mă urmeze pe mine și să explorăm cerul,

Nu să îl simt pierdut, încățușat cu tine.

Am nevoie să îl găsesc, am nevoie să-l iau de la tine,

Nu să mă audă când scriu și îl strig dar să nu îmi răspundă.

Nu îl condamn, dar refuz să accept să depindă de tine toată viața,

Nu îl mai hrăni cu iluzii să rămână tot la tine,

Pentru că nu vreau să îl tranformi în ceva rece și dur.

Știu că te iubește fără restricții cu fiecare particulă

Și ești lumea lui, dar sper să nu moară încătușat în așteptarea ta,

Nu vreau nici să mai viseze, deși știu că e inutil să spun asta,

Lasă-l să învețe să trăiască solitar

Și să-și construiască o viață fericită.

Refuz să-l las să moară pentru o iubire,

Fără a lupta pentru viața și visele lui,

Căci visele au viață și viața e un vis interesant. ~

~ Odine ~