~ Azi demisionez ~

~ Azi îmi dau demisia.

Ce ciudat durere dă demisia,

Care stagnează în centrul creierului

Și plonjează cu plăcere ca un pumnal în amintire,

Scormonind în rănile cu numele tău.

Ce ciudată culoare îți dă senzația asta,

Care te forțează să închizi ochii în fața golului dinaintea ta.

Dar mai rău sună ciocanul, care lovește în urechi cu sunetul muzicii,

Ce înainte de făcea să tresari de dragoste și plăcere.

Capitulez și-mi dau demisia din tot ceea ce se numește ”iubire”,

Căci în fața mea, se întinde o ceață, care mă face să mă îndoiesc de orice.

Aiurea senzația din partea stângă a inimii,

În care demisia asta lovește cu piciorul

Și pe care nebunia încearcă să o salveze,

Cu lacrimi care le ține până în gât, ca apoi să explodeze.

Ai fost dragoste atât de otrăvitoare, 

Iar eu te-am ales înainte de a înceta să exist. 

Ai fost totul pentru mine, cu frici și erori, 

M-ai cunoscut cu ochii plini de lumină și de lacrimi,

Cu brațele-mi pline de căldură și sărutări care dădeau pace,

Dar nu ai știut cât de mult mi-am dorit să fiu înțeleasă,

Cu toată nebunia și dorința de a te vrea doar pentru mine.

Ai fost visul cel mai viu și slăbiciunea mea,

Unguentul pentru suflet care a devenit otravă

Și ai transformat totul în ceva otrăvitor.

Cu toate astea tot te iubesc, 

Te iubesc în felul meu, 

Te iubesc ca un nebun care își acceptă nebunia, 

Te iubesc până la sfârșit,

Dar tot demisionez din ”tot” ceea ce însemni tu. ~

~ Odine ~