Odine With Love

Odine With Love

joi, 7 ianuarie 2016

~ Supradoză de vise ~

~ În seri ca cea de astăzi, simt cum facem dragoste
Cu dureri infinite și noi... doi,
Ca și cum am fi murit câte puțin,
Mai plini de har, iar în minte s-a produs accidente vasculare.
Te îmbrac în cuvinte, să te dezbraci de sentimente
Și-o faci violent, aproape cu o urgență năvalnică,
Înveți fiecare loc al corpului meu pe care-l dezbraci ușor
Intoxicându-ne de sentimente fierbinți.
Privesc pentru o clipă în oglindă
Și mă lovesc de ochii tăi.
Nimic nu este ca reflexia foamei de dorință în ochi
Savurată în fiecare secundă și fiecare zâmbet grăbit
Care renaște în noi complicitate.
Ești o poezie în mâinile mele,
Care e însoțită de versete rostite încet, ademenitor.
Nu a fost moment în viața mea,
În care corpul tău să nu fie poezie pe foile mele,
În care să te mângâi cu fiecare silabă pronunțată.
Suntem singuri, tu și eu,
Și ritmul inimilor se revarsă precum zorile,
Prezentul și viitorul devine sufocant,
Iar sărutările tale mă fac să mă simt ca un acrobat pe un trapez,
Care-și dă drumul fără să-i pese că jos nu este plasă de siguranță.
Ochii mei se cocoțează ca fluturii pe buzele tale,
Iar lacrimile se scurg ca o apă dedurizată de timp,
Nu le pasă de nimic, decât de fericire.
Dezbracă-mă de tine și de amintirea verilor,
Care au trecut într-o clipă la iernile reci,
Și lasă atingerile tale să flirteze pe pielea mea,
Să-mi zguduie pământul și să-l înnobileze,
Cu dansuri ancestrale în patul plin de flăcări.
Am crezut că mai mult nu se poate iubi,
Vertijul ăsta m-a refugiat în brațele tale.
Mă simt ca Lorelay înconjurată de safire,
Totul pare devastat în jur, o tornadă a răsturnat totul,
Iar chipul meu pare transfigurat,
De la supradoza de vise și plăceri libere.
Ai fost ca un lup, iar eu... ca o lună plină.
E întuneric afară și genele se lipesc între ele....
Noapte bună! ~
~ Odine ~


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu