~ Dragul meu pod către inimă, ~

~ Astăzi, trebuie să te vorbesc de rău.

Toată lumea îmi spune că ești putred și că ar fi cazul să te dărâm

Și să construiesc altul în locul tău,

Unul mai modern, mai trainic și chiar mai frumos.

Într-o mare măsură sunt de acord,

Dar nu cred că ești putred, ci doar slăbit

Și accept să schimb toate bucățile slabe din tine,

Să te întăresc și să te fac puternic.

Pertinent ar fi să încep cu cei care te-au făcut slab,

Cei care au falsificat medicamentele și te-au diagnosticat greșit,

Cei care te-au construit cu sentimente false

Și te-au făcut să crezi că poate fi sigură trecerea pe tine,

Pentru că de plătit, să știi că am plătit enorm,

Pentru construcția ta și am vrut să fii cel mai măreț și trainic pod din lume.

Mi-a spus că ”el” este cel mai bun arhitect din lume,

Cel mai bun tehnician și constructor al unui pod de iubire.

Mi-a promis că un alt pod mai minunat ca tine,

Nu va mai exista vreodată, dar m-a înșelat.

Între timp mi-am rupt genunchii pentru noi,

Să te țin funcțional și să nu te distrugi de tot,

Am cerut verificări și controale dar nici unul nu ți-a știut valoarea...

Te-am vrut înapoi, întreg, ca la început, 

Problema este că nici un maestru nu te-ar mai face ca atunci,

De atunci s-au infliltrat și ucenici care ți-au făcut mai mult rău,

Au profitat de tine și ți-au aplicat cele mai dureroase tehnici,

Ți-au tăiat tendoanele cu minciuni, ți-au spintecat pieptul fără milă,

Spunându-ți că le vor coase mai târziu.

De fiecare dată, ”el” venea, controla dacă se mai poate trece,

Mai punea câteva speranțe și iar pleca,

Dar nu te făcea mai zdravăn, față de cum erai.

Încep să cred că a fost greșit de la bun început,

Să îi permit să ne viziteze atâta timp.

A fost atât de trist când am văzut starea ta reală,

M-a dezorientat total și am sperat că medicamentele te vor ajuta.

Am încercat tratament după tratament,

Zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună,

Dar toate au fost tratamente nepotrivite pentru tine

Și erau menite parcă, să te distrugă și mai rău.

Am optat pentru o măsură provizorie,

Niște vopsea pentru suflet și lumini pentru minte,

Iar marele artist să te cârpească cu alte bucăți de carne,

Să aducă alte picioare, care să te tot calce și să te murdărească.

Adevărul este că nu avea timp de tine,

Tot încerca să construiască alte poduri, prin alte locuri,

Toate la fel de șubrede ca tine, sau și mai șubrede,

Care la prima vizită a unui râu învolburat se vor dărâma.

Dar ce contează asta pentru el? El și-a luat banii,

Așa că, ce ar urma după el, potopul, nu l-ar afecta.

Pentru asta sunt de acord să preiau eu controlul asupra ta,

Să interzic tuturor să mai treacă pe tine până nu vei fi intact,

Să încerc să te repar așa cum pot, bucată cu bucată,

Iar dacă vom cădea, vom cădea împreună. ~

~ Odine ~