~ În focul dorului m-am stins cu marea sărată a lacrimilor albastre ~

~ Astăzi permiteți-mi să-ți gust pielea cu buzele mele, 

Căci a iubi fără timp, fără măsură e rațiunea mea. 

Permite-mi doar să fac parte din visele tale 

Și între săruturi, îmbrățișări, să le facem realitate.

Am sute de suspine salvate care-ți poartă numele,  

O colecție de parfumuri pe care le cunosc  

Și dorința de a descoperi toate secretele tale,

Bucurându-mă de gustul săruturilor tale

Și îmbătându-mă cu parfumul pielii tale.

Astăzi permite-mi să mor în focul  inimii mele,

Cu mâinile neliniștite care te caută neîncetat,

În timp ce fluturii mei se agață de lumina ochilor tăi.

Setea mea este sărată numai din nectarul buzelor tale,

Iar inima mea e doar o pace dulce, după un război sălbatic.

Ai fost lacrimile mele, zâmbetul meu și bucuria de a doua zi, 

Ai fost iubirea din deșert, pasiunea în agonie  

Și am coborât în flăcările Iadului pentru tine,

Am ars nestinsă în focul dorului nebun

Și m-am stins cu marea sărată a lacrimilor albastre.

Astăzi sufletul meu scrie versuri cu aromă,  

Astăzi sufletul meu este plin de tine,  

Unde locuiește tristețea profundă,

Ce se sprijină doar în lumina zorilor.

Inima mea a știut din momentul în care s-a pierdut în mare,

De câte ori buzele au rostit numele tău

Și de câte ori mi s-a rătăcit sufletul într-un oftat.

Ai fost diferit, o furtună, ape agitate,

Cer furios și uneori o durere chinuitoare,

Ai fost cel mai frumos dar dat de viață,

În Iadul ei am fost în flăcări dar și fericită

Și am cunoscut fiecare demon și locul unde s-ar putea odihni. ~

~ Odine ~