~ Sunt o romantică
și nu pot schimba asta. Noaptea îmi aruncă mereu idei la picioare și mă
simt nevoită să le aleg aproape în ultimul moment, indiferent de întunericul
din cameră, de somn, sau de obligațiile de a doua zi. Deși este ușor de
imaginat, nu este atât de ușor de explicat, chiar dacă mie mi se pare că este
evident. Mă arunc cu capul într-un râu de gânduri care mă fac să elucidez
povești, planuri nebunești, prezentul, viitorul, iar ele se grăbesc în capul
meu să intre în camera luminată difuză.
Tu stai
liniștit, fără zgomote și dormi, gândurile nu-ți vorbesc și a doua zi ești
odihnit. Eu nu am liniștea asta și atunci mă concentrez pe gândurile tale și
totul curge de la sine. Am ajuns să îmi fie mai ușor să intru în mintea ta,
decât în a mea. Sunt un om atât de simplu, dar cu o minte atât de complicată și
complexă, încât și mie îmi este greu să navighez acolo de multe ori.
Mă așez cu laptopul în brațe, în mijlocul
pustietății minții mele, singură, eu cu mine și scriu și scriu și scriu, fără
să știu prea bine ce vreau să exprim. Și atunci mă gândesc la tine și începe
magia. Inspirația întotdeauna întrece raționamentul, pentru că vine fără să mai
gândesc în detaliu, ci sunt doar cuvinte înghesuite în fraze și paragrafe.
Întotdeauna am
citit regulile abia după ce le-am încălcat. Mă plictisesc regulile, dar sunt
necesare în societatea de azi. Cui îi pasă, dacă tu te trezești că ai încălcat
un contract, doar că nu ai avut răbdarea să-l citești literă cu literă, ci ai
luat totul pe sărite? Doar că unele reguli nu sunt scrise, ci trebuie să le
citești în oameni, pentru că și alți oameni le încalcă frumos și cu zâmbetul pe
buze și cazi tocmai tu, cel care ai luat totul pe încredere.
La fel și în
dragoste, nu totul e pe încredere. Cel care vrea să ajungă pe culmile măreției
dragostei, trebuie să fie pregătit să treacă și prin adâncurile disperării, așa
se spune. Mie nu îmi plac jumătățile de măsură, poate de asta am ales inconștient
mereu oameni complicați, cu relații complicate, sau ascunse, sau în mai multe
relații, sau cum o mai fi. Am ales fără să știu asta și m-am trezit într-un
haos care nu îmi aparține, da îi aparțin lui. Și atunci am încercat să scap de
el. Doar că acea încredere care o dădeam
eu, nu o și primeam la rândul meu, din partea opusă.
Da știu
dacă te trezești într-o relație greșită, ia-ți papucii și fugi. Aiurea... fugi
dar inima face stânga-împrejur. Cu ea ce faci? Ea ajunge să te facă să te dai
cu capul de toții pereții care îi ai în jurul tău, să faci gaură prin ei, dar
să te duci acolo unde vrea ea. Mintea comentează la toate, inima dă delete, iar
dacă o enervează mintea, îi dă și ignore și o scoate și din lista de prieteni. Ele
se ceartă și tu ești în dilemă. Ești jucăria lor de cârpă pe care se bat și
ajungi să te facă franjuri.
Pe tine
ajunge să te doară din ce în ce mai tare, iar cel cu toate complicațiile din
viață, parcă ți le transferă ție pe toate. El doarme liniștit și tu ai
insomnii. El se gândește cum să își planifice timpul cu atâtea relații pe cap,
tu nu ști cum să scapi de una care te dă peste cap. Sfaturi? Ohohoo primești de
peste tot, toată lumea e plină de sfaturi și pilde inteligente. Câți le
urmează? Numai cei care nu trăiesc prin inimă, sau cei care au inima doar
pentru a le umple venele cu sânge. Când iubești cu inima, nu ai opțiunile
astea.
Vezi eu sunt
simplă cu o minte complicată, tu ești complicat cu o minte simplă și odihnită. A
devenit ceva atât de normal să stai în complicațiile astea, încât habar nu ai
avea cum e să fii într-una simplă. Una în care peste 20 de ani să te
plictisești în fața televizorului, iar femeia de lângă tine să facă murături și
zacuscă. Pentru mine asta înseamnă dragoste nebună, să fii atât de nebun încât
să nu te sperie plictiseala aia de peste 20 de ani, să te arunci acum orbește
în ceva atât de simplu, dar atât de complicat de frumos. ~
P.S. Sper că nu v-am plictisit :)
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu