~ Timpul poate vindeca o rană, însă poate ucide o inimă care așteaptă ~

~ Respir.. și nu simt aerul ce trece prin fața mea,

Ca și când el nu ar face parte din viață

Dar cu el se naște viața.

Ce ar trebui să fac cu acest decalaj,

Care îmi umple viața?

Trebuie să fiu fericită că sunt în viață

Pentru că am foarte mult, că am prieteni,

Pentru că există soare, pentru că am simțit dragostea. 

Am doar o dorință. Să simt din nou. 

Nu pot trăi dacă nu simt focul din corpul meu,

Nu pot, dacă nu simt fluturii în stomac,

Chiar dacă nu zboară.

Vreau eu să zbor la fel ca înainte,

Vreau să acopăr pe cineva cu zborul meu,

Vreau să trăiesc fără lanțuri, dar legată de o inimă,

Vreau să trăiesc gândindu-mă că voi muri de iubire.

Am nevoie de pasiune ca aerul care îmi lipsește.

Nu voi putea să respir, decât când am să simt din nou. 

Mă uit în camera mea și nu o recunosc. 

Cred că nu sunt în ea, poate sunt în vis,

Din care vreau să mă trezesc. 

Poate dacă nu sunt trează, te văd în vis....

Sau poate ar trebui să mă trezesc și să nu mai visez,

Poate e timpul să retrăiesc.

Nu am timp să aștept, nu am timp să vindec răni,

Chiar dacă el le poate vindeca,

Însă prea mult timp poate ucide o inimă care așteaptă. ~

~ Odine ~