~ Greșeala e făcută ca să schimbe
În bine sau în rău un om de rând,
În mine greșeala ta mi-a băgat sufletul în catacombe
Și l-ai lăsat acolo agonizând.
A câta oară tot greșești cu bună știință,
Spunând că ești doar un om neînțeles,
Că viața ți-e plină de rău și nesperanță,
Dar toate-s rele, din ce tu singur ai ales.
Aștepți s-apară bine-n a ta viață,
Tot repetând la infinit eterna ta greșeală
Trădarea și minciuna ce îngheață
Și cea mai caldă inimă, bună și loială.
Te-am iertat mereu crezând că poate,
Ai reușit să-nveți lecția vieții
Și-am vrut să trecem împreună peste toate,
Amândoi s-avem aceleași vise și direcții.
Și iar ai să promiți că este ultima oară
Când ai călcat strâmb și instinctul nu mă-nșeală,
Iar în clipa-n care totul o să-ți pară o povară,
Ai să comiți din nou, repetabila greșeală. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu