~ Strângerea mâinilor e întâlnirea a două destine ~

~ Dă-mi mâinile moi și tăcute,

Chiar dacă nu mă ating ...

Visele tale sunt pentru mine

O cale de a mă regăsi din lumea pierdută.

Dă-mi zâmbetele tale

Chiar dacă eu nu zâmbesc...

Ele îmi alungă lacrimile din ochi

Și îmi dau speranța să respir iubire.

Dă-mi focul tău și lasă-mă să ard

Chiar dacă focul meu nu te arde...

Căci el mă face să simt dorul în piept,

Să simt că trăiesc și simt din dor.

Dă-mi-te mie dincolo de lumea în care trăiești,

Acoperă-mi privirea cu mâna ta caldă

Și binecuvântează-mi sufletul,

Dându-mi pacea și lasă-mă să te iubesc,

În fiecare zi din ce în ce mai mult. ~

~ Odine ~