~Fluturii din mine nu au nevoie de tine să își ia zborul ~

~ Am înțeles în sfârșit ceva...

Că fluturii din mine nu au nevoie de tine să își ia zborul.

Că îți pot întoarce spatele,

Să îi vezi în splendoarea lor

Că nu tu i-ai ajutat să zboare

Ci că timpul în care au stat închiși plângând

I-a făcut să ajungă la maturitatea,

În care își pot da drumul și singuri.

Nu aș fi crezut niciodată

Că dacă tu nu vei fi acolo, ei vor muri închiși,

Că niciodată nu vor putea vedea lumina

Dacă tu nu vei fi să ii atingi

Și să le dai suflul să își ia zborul.

Dar ei au învățat asta și singuri

Și acum pot întoarce spatele

Șă îi vezi cum se înalță,

Iar tu în timp ce o să stai și îi privești

La început uimit, va veni apoi regretul.

Și vei vedea că va veni și el la rândul lui,

Deși acum trăiești cu impresia că dependența lor de tine persistă.

Iar atunci când fluturii din mine vor zbura

Voi deveni ca un model pe podium

Care se răsucește pe tocuri și pleacă privind drept înainte,

În timp ce tu vei rămâne în spate

Iar ei nu te vor mai scrie.

Și o să rămâi un simplu vierme

Care va seca și nu va apuca la rândul lui să fie fluture,

Pentru că nu fluturii mei au fost dependenți de tine,

Ci tu de viitorul lor zbor. ~

~ Odine ~