~ Dorul doare ~

~ Dorul doare,

Nu se poate explica, dar știu că doare!

E un dor care doare de fiecare dată când apare și de câte ori pleacă.

Este un vid care îți invadează interiorul și ocupă toate locurile existente acolo.

Nu mai există prezență!

Este doar el acolo și ține companie tristeții tale,

Pot fi atâția oameni în jurul tău,

Dar nimeni și nimic nu poate ocupa locul ăla, care este vacant.

Sunt unii care mai înmoaie un pic lipsa,

Cei care poate simt și ei aceiași durere ca a ta,

Sau oameni excesiv de optimiști și încărcați pozitiv.

Dar tot doare, când rămâi tu cu tine.

La naiba și ce doare!

Ți-e dor de hohotele de râs sau de vorbele drăgăstoase,

Ție dor de gesturi timide și vorbe de dragoste,

Ți-e dor de miros, îmbrățișare, de mișcarea gâtului

Ți-e dor dimineața să ți se spună, ”mai stai în pat, încă e devreme”.

Da, dorul doare,

El pune o mie de lacrimi într-o singură inimă,

Până ajunge să cântărească mai mult decât propria ta greutate. ~

~ Odine ~