~ În viață totul se mișcă
Și copacii și ramurile,
Ca și cum ar exista o forță necunoscută
Care amintește că până și frunzele de acolo
Sun în așteptarea a ceva neprevăzut.
Până și rădăcinile de asemenea se deplasează,
Pe nesimțite, în adâncul tăcerii pământului,
Se cufundă din ce în ce mai adânc,
Căutând esența visului pentru a se hrăni din el.
Nu putem vedea vântul dar îl putem simți,
Așa și noi suntem făcuți din vise,
Însă există momente când se așterne liniștea,
Când viața noatră pare că adoarme
Iar noi abia ne mișcăm cu dureri de oase
Și totuși acceptăm să ne doară în liniște.
Ne naștem și trecem prin viață
Și de cele mai multe ori oamenii de lângă noi abia ne cunosc,
Ne văd dar nu ne ating,
Ne simt dar nu ne înțeleg.
Trăim într-un labirint în care ne rătăcim
În căutarea fericirii dar totuși
Fiecare din noi avem în suflet,
Un copac în mișcare,
Ce ne aduce aminte că încă mai avem un vis. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu