~ Dragostea ca o rugăciune ~ (Poem de dragoste XVIII) ~

~ Am visat că nisipul cântă,

Orchestrat de scoici aliniate,

Corectând decorul cu asimetriile lor

Şi inventând sunete nostalgice,

Ale muzicii celeste.

Apărută din tăcerea cuvintelor,

Absorbind cadenţele vocilor îngereşti,

Cochiliile lor indică drumul vieţii.

Şi număr stelele
Şi mă uit către infinit

E ca o picătură de rouă,
O burniţă care mă duce spre visare,
Spre apusul de soare

Spre visare cu ochii deschişi,
Mă gândesc la fericire,
Acolo unde îmi doresc să fiu iubită.

Iubirea mea e imensă.

Sufletul este înhămat,

Iar eu trăiesc într-un spaţiu,

Care mă atrage tot mai mult să te iubesc,

Zi după zi, lună după lună.

Dragostea mea este ca o rugăciune pentru tine,

Trimisă de la suflet la suflet,

Care se roagă pentru iubire,

Fără să fie nevoie de cuvinte,

Pentru că te iubesc şi că unde sunt,

Îmi împletesc viaţa cu viaţa ta,

Corpul meu cu corpul tău, inima mea cu a ta,

Şi într-o zi sufletele noastre vor zbura libere în univres,

Şi oriunde ai fi, voi fi, pentru ca aşa am promis

Eşti şi vei fi, pentru totdeauna, dragostea mea veşnică. ~

~ Odine ~