~ Celei care aşteaptă ~

      ~ Ştiu că greşesc. În fiecare zi, în fiecare ceas. Asta sunt şi dacă mă accepţi aşa cum sunt, nu îmi cere să mă schimb în ce vrei tu, cât timp tu nu faci decât să cauţi alt cer mai albastru şi alte câmpii înflorite.

      Nu aştepta ca atunci când te intorci de acolo să zâmbesc şi să spun că e totul perfect, pentru că nu este. Nu eu am nevoie de schimbare, pentru că mie îmi place cerul aşa cum este, senin sau cateodată înorat, îmi place verdele ăsta care este şi nu vreau să văd altul pentru că aici vreau să îmi aşez viaţa. Pentru că sunt fericită în poiana în care sunt alături de tine, primăvara când e verde, toamna când îşi pierde culoarea şi iarna când totul e acoperit în alb şi îmi place cerul aşa cum este el pentru că se reflectă în ochii tăi.

      Vreau să ajung femeia care va îmbătrâni frumos lângă tine, fără regrete şi fără să aştept să vii mereu după ce ţi-ai pierdut timpul rătăcind pe alte pajişti. Vreau să nu ajung ca atunci când o să îmi văd chipul brăzdat de riduri, să fie riduri de la lacrimile puse de tine şi de faptele tale, ci riduri de la câte zâmbete mi-ai pus pe chip.

      Nu vreau să îmi privesc poza de acum şi să îmi vină să o strâng de gât pe femeia tânără care a fost atât de naivă încât să creadă că a aşteptat degeaba să priveşti cerul alături de ea. Vreau să îmi zâmbesc mie, chipului tânăr şi să mă mândresc pentru alegerea care am făcut-o că nu a fost în zadar.

     Vreau să mă privesc în oglinda vieţii şi să îmi aduc aminte cum împreună am îmbătrânit stând pe prispa casei, privind aceiaşi pajişte plină de flori şi acelaşi răsărit de soare, pe acelaşi cer fără nori şi atunci am să-ţi mulţumesc, că ai făcut ca aceiaşi femeie, din două timpuri diferite să te iubească la fel de mult şi să nu se stingă nici o secundă iubirea din inima ei. ~

 ~ Odine ~