~ Când rămân fără cuvinte
şi stau tăcută
Aş vrea să înţelegi că am
nevoie să fiu lângă tine.
Dacă vezi că sunt pe
cale să plâng,
Nu-mi spune să nu o fac
pentru că lacrimile oricum vor veni,
Pentru că nu le pot
ascunde.
Dacă îţi spun că sunt
tristă,
Nu-mi spune să nu fiu,
Las-o să mă cuprindă,
să înţelegi că nu pot să mă prefac.
Când eu sunt veselă şi
plină de zâmbet, iar tu trist,
Să nu crezi că nu îmi
pasă de tine,
Însă atunci rolurile se
inversează,
Şi eu sunt stâlpul
pentru tine.
Lasă-mă să fiu aşa cum
sunt,
O femeie plină de
dragoste,
Căci o femei fără
dragoste este ca iarna,
Ca o luminiţă pierdută
în deşert,
Ca stâncile izolate de
mare,
Pe care valurile le
lovesc continuu.
O femeie fără dragoste
Este ca o prăpastie
adâncă,
Ce duce spre abis.
Este asemeni unei lăute
demontată
La care nu se mai poate
cânta,
Ca o barcă pe valuri ce
rătăceşte fără direcţie.
Însă o femeie plină de
dragoste,
Este mai mult decât un
înger,
Este ca o suflare lină
pe frunte a lui Dumnezeu,
Urmată de atingerea
divină.
Poetul i se închină în
tăcere
Şi bea lacrimile
cereşti pentru ea,
Pentru ca o femeie
plina de dragoste e ca zorile,
Este ca o rază de soare
pentru roua frunzelor.
Sufletul unei femei
pline de dragoste e însetat,
Precum e arabul în
deşertul fierbinte,
Ferestrele vieţii îi sunt
deschise,
Pentru că iubeşte.
Vorbeşte sincer şi
spune exact ce simte,
E caldă ca nopţile de
vară cu lună plină,
Sensibilă şi puternică
în acelaşi timp
Şi toate uşile în calea
ei nu mai au chei,
Pentru că ea are o
singură cheie ce le deschide pe toate,
Cheia ei, este...
IUBIREA. ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu