~ Da-mi drumul ~

    ~ Da-mi tu drumul de mana, pentru ca eu nu pot. Dar te rog fa-o si ai grija atunci cand o vei desprinde, pentru ca e prea lipita de tine. Macar mainile sa nu ma mai doara si macar ele sa ramana intregi fara cicatrici, pentru a se ruga pentru tine. Ai grija de mana mea, asa cum odata ti-am trecut-o peste chip, peste ochi, palma care ti-a simtit aripile genelor cum se miscau sub atingerea ei

    Le-a lipt atat de bine timpul si iubirea, incat va fi nevoie sa iei si bucati de carne de pe ele. Daca vei avea grija, mereu se vor ruga pentru tine si linistea ta. Si se vor ruga, asa cum se roaga in clipa de fata sa le inveti ce inseamna libertatea. Sa le inveti sa ia iarasi forma aripilor si sa zboare. Sa invete sa nu mai stea inlantuite in jurul tau, sa invete ca printre degete exista aerul, care se scurge precum nisipul timpului.

     Dar ai te rog grija de mainile mele. Desprinde-le asa cum ai incerca sa desprinzi un copil de vise. Au visat prea mult si s-au contopit cu ele, iar acum cand vor simti aerul rece in palme peste pielea fragila in loc sa simta visul, se vor usca precum frunzele toamna.

     Vor ramane inerte langa un trup si o inima care va continua sa viseze, sa spere, dar mainile nu vor mai putea sa se miste niciodata. Pentru ca vor ramane paralizate in amintirea unei veri, in care au imbratisat iubirea mai mult decat orice. ~

~ Odine ~