~ Adevăr ~

~ Firul vieţii mele nu are noduri,

Iar ochii tăi sunt îndreptaţi în altă direcţie,

Cuvintele mele subtile nu mai sunt poduri,

Spre iubirea divină, ci doar spre atracţie.

Inima-ţi nu mai poate fi atinsă,

De înălţări spre ceruri senine,

Te rog nu-mi mai ţine mâna aşa strânsă,

Să mă blochezi cu lucruri meschine.

Vreau să am libertatea să zbor,

Doar pe linia adevărului brut,

Creez cu magie un suflet uşor,

Şi-un zid puternic, să-mi fie scut.

După el mă ghidez căci el are sens,

Adevărul vibrează puternic în mine,

Curăţă în suflet şi-l face imens,

El mi-e infinit, mi-e apă şi pâine.

Cât timp sunt vise, există iubire,

Cât timp e iubire, există speranţe,

Cât timp sunt speranţe, există putere,

Putere să lupţi, să treci de neputinţe.

Dar când se cere un fir plin de noduri,

Legat cu dureri şi minciuni amăgitoare,

Va fi o viaţă numai în chinuri,

Nu liberă să crească precum o floare. ~

 ~ Odine ~