~ Eu, tu si Universul ~

~ Ne scufundă dragostea care ne-o purtăm,

În dansurile lascive ale trupurilor calde,

Ca peştii şi cu apa, ne amestecăm,

Formând din noi şi corali bezmetice arcade.

Şi mii şi mii de bule răsar în jurul nostru,

Căci apa ne aspiră iubirea cea trupească,

Răsucindu-se ca liana, ne pune căpăstru,

Pe buzele fierbinţi, să ne potolească.

Ne atrage spre abisul dement al nebuniei,

Şi nimic pe lângă noi nu ne mai surprinde,

Decât starea albastră a euforiei,

A trupurilor goale ce se iubesc flămânde.

Iar mâinile se-agaţă de trupul celuilalt,

Să se ridice în zbor deasupra de pământ,

Cucerind întreaga lume, cu-al iubirii asalt,

Devenind a ta ibovnică, iar tu al meu amant.

Să mă iubeşti, cum iubesc delfinii marea,

Precum un cântec de iubire ce îşi adoră versul,

Şi ce să conteze-n viaţă să fie îmbrăţişarea,

Dintre noi doi, iubire şi Universul. ~

 ~ Odine ~