~ Eu nu calc pe fluturi ~

~ Când calc, păşesc timid pe drum,

Doar ca să nu calc pe fluturi,

Căci aşa uşor se transformă-n scrum,

Aripile lor, după ce le scuturi.

Atunci când îmi sunt la picioare,

Prefer din cale eu să mă opresc,

Să-i las pe ei întâi să zboare,

Şi-apoi, să continui eu, ca să păşesc.

Ei sunt fragilele fiinţe cereşti,

Cu suflet fin şi inocent,

Făcuţi din pene îngereşti,

Ne-au fost lăsaţi ca testament.

Cei ce îi calcă fără milă,

Nu ştiu şi nu pot să iubească,

Căci dragostea este umilă,

Şi ştie şi să se târască.

Eu nu îi calc, căci sunt ca ei,

Şi odată am ştiut să mă târăsc,

Am fost umilă în faţa dragostei,

Aşa cum ştiu eu să iubesc.

Căci după ce m-ai înjunghiat,

Din neputinţa ta de iubire,

La cer în zbor m-am ridicat,

În trupul unui fluture. ~

~ Odine ~