~ Dragostea ca o păpădie ~

~ Sub soarele cald doi îngeri se joacă,

Plutind în visarea că poate-ntr-o zi,

Vor reveni la viaţa pământească,

Născuţi în ţinutul de la miazăzi.

Şi-n dansul lor dus de pale de vânt,

Se scutură de aripi ca doi copii,

Se-nalţă spre ceruri de pe pământ,

Iubindu-se cu drag, două păpădii.

Suntem noi doi, cu-o iubire plăpândă,

Dansând de nebuni în dorinţe fierbinţi,

Într-o dragoste arzătoare şi flămândă,

Ne scuturăm împreună până rămânem desculţi.

De-atâta iubire aruncată în dansuri,

În noaptea de dragoste din vara toridă,

Mi-ai rostit jurăminţi şi ai dat răspunsuri,

Ce s-au topit mai apoi, ca un om de zăpadă.

M-ai luat de mâini să mă chemi lângă tine,

Ameţindu-mă în dansul tău arzător,

Şoptindu-mi cuvinte pline de pasiune,

Mi-ai înjunghiat inima ştiind c-o să mor.

Şi-ai plecat cărat de văntul pasiunii,

Spre un alt ţinut mult mai captivant,

Vei rosti jurăminţi dar vor prima banii,

Dansând fără milă pe al meu mormânt.

Au fost două păpădii într-o altă poveste,

Una a zburat dansând spre o altă ursită,

Uitând că iubita ce-a fost, acum nu mai este,

Căci s-a stins, ucisă de dragoste rănită. 

Dragostea e ca o păpădie în vânt,

Se duce purtată spre zarea cea largă,

Se pierde în delirul suflării în cânt,

Şi moare visând că încă aleargă. ~ 

~ Odine ~