~ Un început de om ~

~ Mi-am aruncat braţele în soare,

Să-mi ardă aripile,

Să devin nemuritoare,

Să nu mai simt clipele.

Mi-am aruncat privirea-n spate,

Să îmi revăd trecutul,

Să fac de-acum tot ce se poate,

Având în faţă începutul.

Un început de om, fără de aripi,

Retezate de iubire şi speranţe,

Ce au lăsat în spate numai ţepi,

Şi-n loc de aripi, două braţe.

Să vrei să zbori doar cu mâinile întinse,

Sperând că ele te vor susţine,

Două crengi dintr-un copac desprinse,

E tot ceea ce zborul tău conţine.

Cu braţele deschise către asfinţit,

Să te arunci cu ochii strâns închişi,

Să-ţi dai drumul către infinit,

Într-un zbor larg lângă pescăruşi.

Şi toate relele vor rămâne pe pământ,

Uşurându-ţi întreaga fiinţă,

Plecând spre nori cu un crezământ,

Că ai ajuns în zbor cu umilinţă. ~

~ Odine ~