~ Talismanul ~

~ Mă prinde iar iubirea pentru tine,

Mă-ntoarce şi stoarce totul din mine,

Mă urmăreşte şi mă doboară,

Din toate rănile mă înfioară.

Te iert că n-ai putut să-mi dăruieşti,

Decât lacrimi şi durere amară,

Te iert că nu şti să iubeşti,

Ci că eşti sec, precum deşertul Sahara.

Şi smulg haina de pe piele,

Să mi se vadă oasele,

Că până şi ele simt durerea,

Precum pietrele, sfărâmarea.

Aşa cum ciocanul loveşte,

Piatra care o ciopleşte,

Aşa fiinţa mi se zdruncină,

Iar inima mi se sfărâmă.

Din inima nu mai rămâne nimica,

Doar o piatră mititică,

Ce-ţi va sta in buzunar,

Pe un post de felinar.

Şi-ti va aduce noroc,

În iubirea ce-o să vină.

Ca un talisman de foc,

Să-ţi dea pace şi lumină. ~

~ Odine ~