~ M-am incurcat in atele cu care sunt legata
de maini si de picioare. Sunt doar o papusa. Am fost plamadita din lut si
coaste, in care mi s-a asezat un suflet. Unul prea bun si aici s-a gresit. Ca nu
am stiut si nu stiu sa raspund cu rau la rau.
In viata suntem papusi sau papusari. Unii au
atele in maini, altii pe maini. Unii dau cu scop din maini, altii haotic, din
vointa celui ce da din maini.
Papusarul se plictiseste des. Cand se
plictiseste de tine iti mai pune o carpa noua si te mai invata o miscare doua. Apoi
se satura si pleaca sa isi ia o alta papusa sau sa isi construiasca una.
Traim intr-o lume de papusi si papusari. Cand
avem atele in maini ne place sa punem papusile sa danseze asa cum avem chef. Le
trantim de pamant, le invartim pana ametesc si apoi le aruncam intr-un colt. Asta
e rolul papusarului.
In schimb rolul papusii e tacerea. Ea nu stie
sa spuna nu, nu stie sa se opreasca, iar uneori in ameteala aia atele i se
incurca si se rup. Atunci papusa e aruncata. Nu poate spune papusarului ca o
doare, isi indeplineste rolul de actor mut pana la moarte.
Asa ne-a impartit Dumnezeu: in papusi si
papusari. Doar ca sufletele mari nu le-a dat papusarilor ci papusilor, dar le-a
luat gura ci le-a condamnat sa traiasca in tacere si durere. Lor le-a dat
sentimente si lacrimi, pe ele le-a lasat sa simta dezamagirea, pe cand
papusarii nu au decat guri, sa poata folosi cuvintele, sa le manevreze asa cum
stiu ei cel mai bine.
Viata e
un spectacol si in ea exista papusi cu inimi mute si papusari care manuiesc
cuvinte si papusi. ~
~ O ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu