Ia-mi sufletul în palmă, în palma ta cea fină,
Şi albul pielii tale-mi va fi pe veci lumină...
Uită-mi sărutul ultim pe-aceleaşi pleoape două,
Printre magnolii trupul, ca pe un strop de rouă...
Ia-mi gândul ce-ţi păstrează în el, aievea, glasul
Şi-n verde iarbă-ascunde-l... culoarea ei mi-e pasul...
Alunecă-mi pe frunte, plăcere fără nume,
Pe ale mele buze fii vers uitat de lume…
Şi-a nu ştiu câta oară, peste ce-a fost odată,
Când fi-va iar o vară, împrăştie-mă toată…
Braţe-mi vor fi salcâmii încununaţi de floare
La piept n-oi strânge vântul ci doar pe tine, soare…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu