~ Sensul vieții! ~

 ~ Tu ești Dumnezeu meu, eu sunt Pământul, 

Eu sunt Luna, tu ești Soarele,   

Ambii suntem cea mai pură atracție, 

Nu gravitație, ci pur și simplu...creație.

Un lac în care s-au creat vise, 

În care ambii suntem stăpâniți de aceiași pasiune care ne-a invadat,

Eu ști tu, tu și eu, piele cu piele, miere cu miere, 

Șoaptă cu șoaptă, suspin cu suspin, trandafir cu trandafir, 

Ne recunoaștem în atingeri, în mângâieri, în lumea pe care amândoi am creat-o, 

Două suflete în universul căruia i-am dat viață.  

Suntem o pereche de versuri, în cea mai divină poezie,

Tu ești Big, eu sunt Bang, 

Eu sunt Yin, tu ești Yang...   

Pasiunea noastră trebuie să explodeze, germinând dragostea, 

Atât de pură și reală... uniune ideală.

Tu ești un lac, eu sunt izvor, 

Tu ești un vis, eu o realitate... 

Împreună suntem aceeași eternitate.

Uniunea a două suflete care necesită continuitate... 

Creația...   (Tu și Eu)... sensul vieții. ~

~ Odine! ~

~ Tu ești continentul meu! ~

~ Tu ești continentul meu, iar eu, insula ta,

Aș vrea să te iubesc cu mâinile calde și gura rece,

Aș vrea să te iubesc în nopțile lungi sau scurte,

În zilele senine sau înnorate, te-aș iubi mereu.

În inima mea ai reședința,

Unde locuiești permanent,

Ești cea mai frumoasă floare din lume

Trăiești în pieptul meu, în iubirea asta

Și va înceta doar când voi muri.

Ne cunoșteam de vechimi,  tu muză intermitentă,

Tu muza mea intermitentă, eu-l meu,

Cel cu care orele nu se măsoară, a fi cu tine timpul depășește

Vreau toate săruturile tale, cele pe care nu le-ai dat niciodată nimănui,

Nu vreau să te iubesc la nebunie

Într-o iubire nesănătoasă, riscantă,

Într-o iluzie inconștientă

Vreau să te iubesc... pur și simplu.

Și va înceta doar când voi muri.

Nu-mi spune că mă iubești, doar iubește-mă,

         Cu cuvinte, arată-mi în ochii tăi.

                Spune-mi în acea privire ce simte inima ta,

          Pentru că privirea spune atât, atât, atât de multe fără să spună,

  De asta de atâtea ori, cuvintele tale rostite sunt sincere,

           Și în strălucirea ochilor tăi mă înec, din dragoste! ~

     ~  Odine! ~ 

                                         

~ Așa te iubesc, fără sfârșit!! ~

~ Nu te-am căutat niciodată, dar te-am găsit, 

Nu am crezut niciodată că te voi iubi 

Și acum o fac fără motiv sau măsură...

Te iubesc...

Chiar și când săruturile au gust de durere

și îmbrățișările au gust de nostalgie,

pentru că așa cum trandafirul are spini,

în dragoste există și durere.

Te iubesc...

Cu fiecare moleculă de sentiment

care s-a răspândit în imensitatea timpului.

Așa te iubesc, te iubesc cu sufletul,

pentru că nu știu să iubesc altfel

decât dăruindu-mi sufletul.

Te-am iubit...

Ca un corp care rămâne fără nimic

și încetează să mai respire.

Așa te iubesc, fără sfârșit!! ~

~ Odine! ~

~ Ce este un oftat? ~

~ Ce este un oftat?

Doar aer, nimic altceva?

El nu are culoare,

Nu poate fi atins,

Se naște în orele de singurătate,

În zilele de dor, în nopți întunecate.

Se naște în sărutări împărtășite,

În vânturi mângâietoare,

Inspirând mirosul de parfum.

Se naște cu o privire, cu un zâmbet, un sărut.

Dar ce este sărutul? Un oftat.

Ce este oftatul? 

Este dragoste!! ~

~ Odine! ~

~ Te caut! ~

~ Închid ochii și corpul meu se îndepărtează de el însuși

Simt dulceața rece a umbrelor tale învelindu-mă

Și umplându-mi toate crăpăturile.

Te caut cu nerăbdare, mă aud șoptindu-ți numele,

Izvorât din adâncurile ființei.

Lasă-mă să te locuiesc, chiar şi pentru o clipă,

Câteva ore, o noapte, o viață... un vis etern,

În acest vis fără sfârșit, în fiecare noapte

Tânjesc după el și sper....

Acolo unde absența ta doare cel mai mult,

Iar inima-mi se refugiază, fiind parte din tine.

Mă predau ție ca brazda pentru sămânță,

Ca apa inflamând briza mării care ne înconjoară.

Nu am știut că vei veni cu forța valurilor mării,

Nu am intuit că mă voi îndrăgosti de tine în toate anotimpurile,

Că mă vei rupe de propria-mi voință, devenind sclava ta! !~

~ ODINE! ~

~ Îți cedez ție, ca unui întreg inexorabil! ~

~ Pentru că ai știut să citești singurătatea din spatele zâmbetului meu,

Mă pierd în mângâierile tale, 

Pentru că dincolo de acest întuneric, locuiești în ființa mea

Unde te întorci în tăcere, într-o îmbrățișare infinită,

În sufletul meu, subjugat, însetat de tine, a esenței tale. 

Îți cedez ție, ca unui întreg inexorabil,

Iar tu mă încorporezi în cosmos,

Același care începe și se termină sub porii pielii tale,

Într-un spațiu infinit și perfect!

Îți dăruiesc corpul meu... dându-l ca ofrandă,

Eu sunt destinul gurii tale,

Când mă săruți,  destinul meu devine întregul tău univers.

Doar cu tine

Mă scufund în nebunie,

Îmi pierd drumul,

Rătăcind pe căile tuturor păcatelor, până ajung la tine.

Mă pierd în tine, mă scurg

Îmi agiți toate celulele,

Până mă diluez în chimia sufletului tău.

Mă seduci, mă dezarmezi,

Mă devorezi, mă dezintegrezi,

Mă anihilezi... ca un criminal 

Care se întoarce la locul crimei,

Dar dincolo de orice 

Trăiesc în adâncul cerului tău,

Supunându-mi trupul și mintea, la tot ceea ce decizi! ~

~ ODINE! ~

~ Sunt și voi fi începutul, originea esenței tale! ~

 Am renăscut în adâncul privirii tale enigmatice, 

Dincolo de interiorul care strigă după totul. 

Mi-am deschis ochii asupra lumii tale, 

Înflorind în senzația caldă a împărăției pe care o locuiești, 

Unde binele și răul se lichefiază în mod egal în paradisul în care mă eliberezi. 

Sunt visul născut în elixirul tău , al dorinței, 

Unde sentimentul cel mai pur și cel mai intens m-a creat, 

Ca o femeie nevinovată care se oferă tremurând la picioarele tale! 

Sunt un spațiu fără limite, în care un moment se simte cu aceeași intensitate în scobitura mâinii tale 

Ca în sanctuarul buzelor tale care îl adăpostesc candid. 

Sunt geamătul unui Soare în vârtejul mut al sufletului tău, 

Care mă ține gravitând atașată de corpul tău și sfidând o mie de furtuni!

Sunt o promisiune care urlă și zvâcnește în nebunie ,

Scufundându-se fără rușine și fără cătușe în rănile imensei tale tandreți. 

Sunt acel înger cu aripi albe pe patul Raiului tău, 

Prin fiecare bătaie a inimii tale de oțel, care se topește cu sărutările mele. 

Sunt zorii dimineților tale, aer între mâinile care pulsează și se simte cald și rece, 

Târându-te într-un ritm lent și accelerat prin corpul tău. 

Eu sunt flacăra Iadului tău infinit, 

Cel care mă boteza cu numele tău, într-un prezent care înflorește în viitorul meu,

Sunt și voi fi începutul, originea esenței tale! ~

~ ODINE! ~